lebăda țicnită

25

Așa cred că a fost la lansarea de la Șt. O Iosif. Am fost leșinată de emoție? Am fost. Am vreo clipă senzația că toate astea sunt reale? Nu am. De fapt, venind spre muncă prin orașul lins de ploaie, mă gîndeam că poate m-am țicnit. Că poate sunt așa de nebună că mi-am fabricat o realitate personală, care rulează exclusiv în mintea mea, pe care am populat-o cu personaje din viața reală, în care sunt eu scriitoare pe care o citesc zeci de mii de oameni pe net, am scos și o carte despre care vorbesc minunat oameni cu scaun la cap și școli înalte, unde fac lansări la care vin zeci de oameni care stau la coadă pentru autograful meu. Vă rog eu, dacă citiți toate astea și nu e nimic adevărat, internați-mă. Am luat-o răznuța! Rău. Sedați-mă, legați-mă și faceți-mi dușuri reci. Și terapie cu șocuri electrice.

E ca atunci cînd ai fost sărac lipit toată viața și cîștigi la loto. Te țăcănești. Unii se sinucid.

Eu am fost săracă cu duhul toată viața. Am scris pentru mine, nu am crezut nici eu în mine și nici alții. Am fost dură cu mine, critică, m-am flagelat. La fel au fost și alții. Nu au dat doi bani pe mine. Nu mai demult de doi ani în urmă o damă care mă detesta deși nu mă cunoaște îi zicea despre scrisul meu unui om pe care îl iubeam că textele mele sunt ieftine și lipsite de consistență și valoare, îngrețoșează.

Nu e modestie, e onestitate. Eu sunt rățușca cea prostuță, nu doar rățușca cea urîtă (genul de frumusețe care excită doar măcelari, citez din aceeași damă). Cum să nu o iei razna și să ți se pară că te-ai trezit lebădă? De mine vorbesc oamenii ăștia acolo, în clip? Că scriu foarte bine? Vă puteți imagina cum e să te trezești din femeie nesigură, care scrie pentru sine, autor care scrie foarte bine, cică? Nu, clar, sunt schizofrenică, de fapt acum nici nu scriu asta ci oi fi legată de vreun pat alb, sedată, imaginîndu-mi că scriu despre mărețul meu succes.

Hai, lebădo, e vremea pentru injecții!

0 0 vote
Article Rating
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

25 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
smaranda
smaranda
15 aprilie 2014 10:46

Eu sunt din categoria celor care te citesc. Si nu te cunosc. Si din lumea noastra, totul se vede minunat! E vremea sa te obisnuiesti cu castigul la Loto…E greu, da sigur vei trece peste:))))))

Mario
Mario
15 aprilie 2014 11:00

Urata nu esti, si proasta nici atat. Trebuie sa ai mai multa incredere in tine si sa te mai si lasi dusa de val. Gresim cu totii, nimeni nu e perfect, iar imperfectiunile noastre ne fac ceea ce suntem : oameni.
La urmatoarea lansare o sa ai mai putine emotii cu siguranta, hai ca te asteapta bucurestenii si restul tarii :D.

irida
irida
15 aprilie 2014 11:04
Reply to  Mario

Sus, la treaba si bag-o pe urmatoarea, iesi din mirare, te pup.

Mara
Mara
15 aprilie 2014 11:12

Ma bucur ca am putut fi ieri acolo, sa gust din emotia ta.Da, chiar radiai emotie si mi-ai transmis asta si cand am facut cunostinta, cand mi-ai semnat cartea.Cred ca fericirea de a-ti trai visul nu se compara cu nimic.Si mai cred ca meriti tot ce ti se intampla.
(Pot sa ma las roasa de invidie putin?Pot, pot? 🙂 )

Ioana
Ioana
15 aprilie 2014 11:20

Nu-ți bate capul cu vânătorii de rățuște! Din bucla temporală de pe frontul de vest noi vedem numai lebăda…și zboru-i cu pene! Acum vorbesc în numele meu, dar, fără îndoială, și al altora din juru-mi….care se abțin cu greu să nu citească zilnic (sau măcar la 2 zile) articole pe aici, chiar dacă le-au mai citit. Iar cartea…o așteptăm ca pe pâinea caldă, dar, să fie clar, pâinea aia a bunicii, din cuptorul de cărămidă și lut, nu altceva 😀 Din câte știm, e pe drum…deci ne cunoaștem în curând și-n forma cea mai dragă, a mirosului de hârtie 🙂… Citește mai mult

bla
15 aprilie 2014 11:47

din categoria: ne dam lebede si ne zboara fulgii

Barbu Marian
Barbu Marian
15 aprilie 2014 11:55

Mă bucur foarte mult.

Bogdan Fottescu
Bogdan Fottescu
15 aprilie 2014 12:59

🙂 Viata e o alternanta intrte real si oniric, iar mai nou, virtual…la baza oricarei realizari din real, sta oniricul. Acum traiesti aievea un vis frumos pe care-l ai de multi ani, BRAVO !!!
Singura mare provocare cu tine insati e ca atunci cand vei constientiza ca oniricul a glisat in real, sa nu depasesti masura si sa ti-o iei in cap prea mult;un pic nu strica, chiar meriti !

Cris M
Cris M
15 aprilie 2014 13:27

Stii ca orice complex de superioritate e insotit de unul de inferioritate. Si alterneaza. Acum, cred ca nici Eliade nu avea o imagine de sine perfecta, dar barbat fiind, nu-si punea atatea probleme. Un om valoros, nu e un grandoman, un narcisist, un egocentrist. Cand investesti in tine prea mult, nu mai investesti in altii. Si atunci nu ti-ar mai scrie X si Y care nu te cunosc personal, nu vor nimic de la tine, nu au ce sa castige ca te lauda aici. Sau acolo. Mai ia un compliment din cand in cand! Deep down stii ca le meriti!

Rzone
Rzone
15 aprilie 2014 14:37

Daca ai nevoie de socuri legata, ma ofer eu. Efectele sint nebanuite… 🙂

rzone
rzone
15 aprilie 2014 14:48
Reply to  Rzone

Si am postat cam in acelasi timp. Asa ca declar ca nu posed cunostinte medicale.

3.14...
3.14...
15 aprilie 2014 14:51

Da, e vremea pentru injectii! Cu fericire si recunostere.
Iar terapia cu socuri electrice e deja un moft. E scump curentul… e mai ieftin cu curentul vietii.
Felicitari pentru acele emotii intense!

rzone
rzone
15 aprilie 2014 15:40

Daca e scump nu e moft, e trendy. Da nu-i problema, folosim energie verde.
Moka!

Sorinelu
15 aprilie 2014 22:56

Aidi, bre, macar dupe gitul ala gratios si tot ar trebui sa te dai putin lebada. Ca sustine un capsor declansator de tot felul de cinticele, asta va trebui sa te convinga in continuare publicul larg cetitoriu 🙂 Nu lasa modestia sa moare. Dar termin-o cu autoflagelarea, ai incredere in spiritul critic, pe care-l aplici intregului univers in care te balacesti, inclusiv tie. Aplica-ti si tie aceeasi empatie si acceptare pe care o aplici si „lacului” 🙂 La nebuni o sa ai timp s-ajungi, daca ti se urca toate astea la cap.

stefan
stefan
16 aprilie 2014 08:04

Sper ca nu se epuizeaza toate volumele pana ajung in Brasov. Succes Petronela!

Laura
Laura
16 aprilie 2014 11:48

Felicitari, femeie! Iaca, visul tau a devenit realitate! Si cand iti spuneam in liceu ca o sa vina ziua in care o sa ma imbogatesc vanzand poeziile scrise de mana ta nu m-ai crezut! Dar vremurile alea s-au dus, si nici poezii scrise in original nu mai am, ti le-am dat demult! Bucura-te de succes si numai bine!

mihaela
mihaela
16 aprilie 2014 12:35

Tu zboară! Scrie şi oferă-ne ideile tale. Fă-ne părtaşi! Nu-ţi lipi vorbele răutăcioase pe suflet. Postul se răzbună, creştinul iartă iar deşteptul ignoră (cam asta îmi spun eu mereu). Fato, eşti deşteaptă! Să moară… proştii 🙂

Laura
Laura
16 aprilie 2014 17:03

Draga mea, nu te-am iertat de tot, ca sa zic asa. Ai daramat ceva in ce credeam, dar am avut norocul sa intalnesc alti oameni minunati care m-au ajutat sa regasesc acel lucru pierdut. Acum nu sunt bine, dar o sa fiu! Mi-e dor de V. si de fete. Mai stii, poate o sa bem candva o cafea impreuna si o sa vorbim….

Pana atunci, numai bine!

Alinka
Alinka
16 aprilie 2014 22:45

Bravo!!!!nu te citesc de mult timp dar simt ca te cunosc de când lumea..

O admiratoare
O admiratoare
12 martie 2018 09:09

:)) esti fenomenala. este incredibil cat te poti subestima, uneori.
mi te-ai plantat in suflet si infloresti in toate directiile, ca copacul de pe omoplatul tau. ce primavara e acolo, cu tine, ce de culori, de veselie, n-ai idee! multam, fata draga! meriti toate minunatiile, care ti se intampla…si parol, ca sunt cat se poate de reale. 😛