*comments are disabled (and so they’ll sometimes stay)

27

Cei care obișnuiți să mai lăsați cîte o urmă pe aici ați observat că la unele texte comentariile nu mai sunt permise. A fost o decizie pe care am luat-o de curînd. Deși există un cuvînt înapoi, nu toată lumea a trecut pe acolo. Reiterez, așadar:

„Acesta este un loc mai mult decît un blog. Locul unde eu mă despielițez, mă descarnez, mă jupoi, mă desfac bucăți și mă dau.

Clickul pe care îl dați e fierastrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.

Bine ați venit în locul meu, sufletul meu, limfa mea, durerea mea, umorul meu, flagelarea mea. Poftiți și gustați, cum vi se pare limba mea? Amară, spuneți? Ah, putin cam iute, poate? Dar vă rog, degustați și cristalinul, nu e așa că e ușor sărat?

Bună ziua, așadar. Mi-am înmormîntat primul iubit, am părul scurt și nasul cîrn, doi copii, am supraviețuit unei furtuni pe mare și unei avalanșe. Am 36 de ani, un metru șaptejtrei și o mînuță care scrie la mine în cap mare parte din toate astea, mai cu seamă noaptea. Mi s-a spus că sunt narcisistă, dar eu mă cred autoironică doar. Înainte să mă îndrăgostesc, pasămite, precum Narcis, de propria-mi reflexie, eram complexată și nesigură. La 27 de ani, mi-am făcut cadou de ziua mea un tricou cu mine. Bine, nu era chiar tricou, era un maiou alb, că ziua mea e la începutul verii. Și am scris pe el: sunt minunată, merit să am tricou cu mine. Asta, pe jumate. Pe cealaltă am pus jumate de fața mea, dintr-o poză pe care mi-a făcut-o un coleg în parc, odată. La 40 poate o să îmi mai fac tricou cu mine, pe care o să scriu: nu sunt perfectă, am toate defectele, dar posed și ceva calități.

Cred că prima poruncă ar trebui să fie: iubește-te pe tine însuți.

Celor cărora nu le plac, dar în loc să mă ignore și să meargă altundeva unde să le fie bine, simt nevoia să mă insulte le sugerez să citească asta, că parcă nu m-aș repeta aici. Și le spun că, în 10 ani de apărut la televizor, am auzit despre mine cam tot ce se poate auzi de rău, iar registrul injuriilor, insultelor și jignirilor e destul de strîmt, sunt cam aceleași, le-am încasat deja pe toate, vă repetați.

Nu scriu în scop matrimonial, nu urmăresc deloc să îmi găsesc iubirea pe internet așa că nu mă căutați să mă scoateți în oraș, să mă luați de nevastă, să îmi faceți amor sălbatic sau domestic. Nu sunt interesată. Fir.

Desigur, sunt doar o pi#dă lirică. Iar dacă licența asta îți pică greu la lingurică, ai greșit (b)locul. Încearcă la scara alăturată.”

Mulțumesc.

Problema cu oamenii, mai ales atunci cînd sunt mulți, deci diverși, e că dacă au ocazia să își șteargă cizma murdară de sufletul tău, o vor face. Și asta nu doar pe internet. Psihologii au detectat demult dorința de a-i minimiza, umili, răni, anula pe alții, ca să îi aduci la nivelul tău, practicată de cei mai josnici dintre semenii noștri.
Și am mai învățat un lucru despre oameni: nu e de-ajuns să îi rogi să nu. Trebuie să le interzici, să le faci imposibil. Uneori, dictatura e cea mai democrată formă de a conduce. O mare parte dintre bipezii umani, cum ne numea Schopenhauer, (deseori pe bună dreptate), nu ar trebui să aibă voie la opțiuni. Îi încurcă.

Așadar, la anumite texte, comentariile vor continua să rămînă închise. Nu la toate. Dar aș vrea să evit macularea lor cu stropi de venin sau umori libidinale. Și acum moderez și șterg insultele, comentariile violente ca mesaj. Nu criticile, cum greșit au înțeles unii. Dar e ok, ei îmi înțeleg greșit și umorul și amarul, nu au instrumentele necesare, nu mă pot supăra pe ei. Dar pot să opresc o avalanșă cu caca, dacă îmi stă în puteri, să se rostogolească în spațiul meu. Al meu, plătit de mine și citit de mii de oameni zilnic, gratis.

Uite aici un exemplu de mesaj primit de mine zilele astea. Ocazie cu care am aflat că mă ocup cu pervertirea limbii române.

Buna seara, am facut candva un comentariu pe blog-ul tau, cu sinceritate, cu participare, fara menajamente, nu ai lasat comentariul si m-ai si blocat, hmm, de ce de fapt? Scrii mult despre cum nu vrei sa fi, si chiar ii rogi pe cei din jur sa te faca atenta (chiar sa te si omoare) cand te vei lua prea tare in serios si vei fi ca… Florin Piersic Si atunci de ce nu permiti nici o critica, nici un rand care nu aplauda si nu te flateaza? si de ce „bei” complimentele ca pe ambrozie? De ce te risipesti in mii de fotografii? Frumusetea adevarata nu trebuie fotografiata, exista fara de „konterfei” Un om frumos nu stie ca e frumos, iar un om puternic nu are nevoie de lingusitori si de claqueuri. Totusi iti doresc numai bine. Si la multi ani fetei tale!

Haha, cum e asta, totuși, îți doresc numai bine, cînd puteam să îți doresc numai rău!

Și i-am raspuns omului:

Nu permit jigniri și insulte, blogul e plin de comentarii critice.

Eu unul nu jignesc si nu insult, iar acest limbaj crud imi e strain. Nu ma intereseaza blogul dumitale, domnisoara, am facut-o pt. ca scriu, impreuna cu inca doi filologi, la un studiu despre pervertirea limbii romîne in diverse bloguri autohtone, si esti pe locul trei in acest ranking. altminteri nu pot decat sa zambesc, cand vad ce „debitezi”. Si acum ma scuz, am ceva mai bun de facut!

QED.

M-am uitat scurt pe profilul omului de Facebook. Dincolo de o poză ostentativ macho de profil, filologul nostru posta declarații de amor unei doamne, declarații și dedicații de un penibil rar. Sigur, în opinia mea, orice declarație de amor feisbucistă e buză cu ridicolul – amorul se face în alcov, nu pe peretele public. Sau în artă. Noroc că m-am uitat, că nu aș fi știut de ce mi-e pagina de facebook a blogului împroșcată toată cu venin a doua zi dimineață – pasămite descinsese dulcineea, să combată cot la cot cu filologul ei. Le-am dat block și ban, deși aflasem de la Mîndruță că Mark te pedepsește dacă ești antisocial. Dar uneori există prețuri care merită plătite. De ce vă risipiți, măi ciocoflendărilor, energia pe alții?

Toți ceilalți, hai, dansați cu mine, străinilor.

Articolul anteriorcînd din mic se face mare
Articolul următortestul bolii
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.

27
Lasă un mesaj

avatar
15 Discuții
12 Răspunsuri la discuții
0 Urmăritori
 
Comentariul cu cele mai multe reacții
Cele mai fierbinți discuții

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
cele mai noi cele mai vechi cu cele mai multe voturi
Notificare pentru
Camikaze Păcurar
Utilizator
Camikaze Păcurar

e amuzant că omul scrie un studiu despre pervertirea limbii, dar tu ești a treia în acest „ranking”.

Borgia
Utilizator
Borgia

Tu posezi naturalismul liric. De ai fi poeta, te as asemana „iluzoriu”, cu Nina Cassian. Tii minte..odata ,cu o urma usoara de ironie, dara si plina de mandrie, ne ai cerut sa ni te adresam cu „autoareo”.
Nu mi pasa de publici au ba comentariile mele. Pentru mine esti „autoarea”. Preferata. Far’ de pupincurism.

Daniela
Utilizator
Daniela

Mvaaaai, domnul este dus cu capul.Rau de tot.
Legat de ce a comentat, trebuia sa iti citeasca blogul mai amanuntit, ca eu de cand te citesc am inteles intotdeauna ce vrei sa spui, dar ce a vrut sa zica el cu cuvintele„konterfei”, „claqueuri” jur ca nu am inteles.El mai degraba perverteste limba romana. Tu chiar folosesti cuvintele intr-un mod inedit si dai acestei limbi romane viata. Eu asa percep cand te citesc, ca cuvintele tale sunt vii.
Pentru cei care vorbesc tampenii este proverbul asta: „Daca pe om nu il poti ajuta, mai bine nu-l incurca”.

Daniela

Camikaze Păcurar
Utilizator
Camikaze Păcurar

e logic. pozele tale pervertesc limba română în ranking. ce naiba!

cara
Utilizator
cara

Bai…pervertito, this is your middle name, de ce nu lasi omul sa ocupe primele trei locuri, asa cum se cuvine de fapt, cu cununita cu tot si o excursie cu scoala, cum merita astfel de filo-logu-mi-ar mie stiu eu ce, ia mai gandeste-te. Vii asa, de niciunde si te intromisionezi sa-i strici omului clasamentul si tot tacamul.
Lasa, eu te vreau asa, cu perversiuni cu tot si sa se duca el cu sorcova si sa te mai caute cand l-om chema noi. Si doar atunci. Dixit.

Mihai
Utilizator
Mihai

asta mi-a sarit si mie in ochi, dar sincer , nu cred ca ai tu timp sa-l pierzi cu specimene de genul ala.

Mirona
Utilizator

Ce-mi plac mie filologii care nu pricep ca limba e facuta ca sa fie utilizata si ca, mai ales scriitorii, au dreptul, ba chiar si obligatia sa se joace cu cuvintele. Pana la urma de aici se vede si talentul, din felul in care folosesti cuvintele. Una e sa fii agramat, si alta sa dai alt sens unui cuvant, sa-l pui in alt context decat cel obisnuit etc. Fara a incerca sa ma compar, mi-am auzit si eu comentarii cum ca nu cunosc sensul unor cuvinte. Am zambit si le-am raspuns ca ei nu cunosc sensul scriiturii, al ironiei si… Citește mai mult

Ella
Utilizator
Ella

Astia nu au unde se da in stamba si au zis sa-si incerce norocul aci la tine pe blog. Sa purceada mai la vale, aici nu e loc.

Laura Driha
Utilizator

Te despieliţezi, te descarnezi, te jupoi, si te desfaci în bucăţi tu duoamnă, dar cruditățile nu-s pentru toate gusturile! Poate-i omul vegetarian și nu gustă nici dacă-i de înaltă calitate ospățul, gratis și mișto cum îs la tine nervii așezați aci în galantare. Mie-mi plac drepturile la replică și găsesc absolut savuros schimbul de replici de la unele scrieri din acest loc de unde sper să nu mă alungi vreodată (și dacă mă alungi, tot am să am librăriile să mă răscolești! – sîc!) și râd și plâng de multe ori când văd, vorba ceea, câtă lume cu prea mult… Citește mai mult

mugur
Utilizator
mugur

Un om nu este o instituție (cu foarte rare excepții). Nu numai că te-ai supărat „nenecesar” (ceea ce tuturor ni se intamplă des :), din păcate), dar ți-ai pierdut și vreme judecând scrisele omului 🙂 respectiv (plus 🙂 căutându-i profilul de facebook). Nu crezi? 🙂

Magda
Utilizator

Petronela, Șansa sau neșansa, dacă vrei, face ca de curând să fi trecut prin exact același spectru de micimi umane, atât de mici și de sordide încât ajunsesem să chestionez abilitatea mea de a discerne între alb și negru, întratât reușiseră să mă facă să mă îndoiesc de capacitățile mele… Toate, pornite de la o mână de corifei de garsonieră, la fel de implicați în a-mi desena mie calea dreaptă, în a mă aduce pe linie, în a-și proba elocința ideatică, iată, într-o vitrină, fix în fața ochilor mei. La fel, personaje virtuale pline de ego, avataruri goale de conținut,… Citește mai mult

Magda
Utilizator

Ce-ți spuneam? Fomiștii intelectuali emigrați cu aplauze în anii 90, pentru care urcarea în avioanele de Montreal și Toronto a fost mișcarea majoră a vieții. Ce a urmat pentru ei? O serie de frustrări, etc,etc…nu mă face să mă pornesc, că ți-i altoiesc până pe seară, eheeei!….deci move on, ei sunt tenaci, bine hrăniți și cu mințile varză.

Magda
Utilizator

bun așa 🙂

dojo
Utilizator

Aveam acum 13 ani un forum de arte martiale, probabil primul din ro, sau ceva de genul. Mi-am luat destule pe bot de la tot felul de sensei care nu intelegeau ca nu-s pe tarlaua „lu’ ma-sa”, deci eu faceam regulile. Am invatat si in 10 ani de radio sa-mi vad de ale mele si sa cresc un obraz mai gros. Nu merge tot timpul, dar e indicat. E plina lumea de oameni suparati, care nu stiu cum sa se mai descarce, asa ca ‘asta’ zen-ul altora, ca doar e usor

Florin
Utilizator
Florin

Cred că omul şi—a exprimat o parere in termeni rezonabili…E atât de grav?!

Magda
Utilizator
Udy
Utilizator
Udy

„nu vrei sa fi” – QED

O admiratoare
Utilizator
O admiratoare