ciuma

22

Citeam acum cîteva zile un articol nici prea bine scris, nici prea sănătos ca mesaj, în care o doamnă enumera la calitățile bărbatului dorit, pe lîngă grijuliu, tandru, viril și ce or mai visa femeile, gelozia. Conform credinței bine înrădăcinate că dacă nu e măcar un pic gelos, nu te iubește. Mi-a crescut instant pulsul fiindcă am ajuns să am reacții organice la gelozie, fie și cînd văd cuvîntul scris.

Gelozia nu e calitate, e o ciumă. O ciumă care te mănîncă pe interior pînă la sfîrșire. Oricine dintre cei doi ar proiecta-o în cuplu, termină prin a ucide binele și frumosul. Nu e nici pe departe dovadă de iubire ci dovadă de nesiguranță de sine. Dar asta e un truism, vei spune, iar eu tare aș vrea să îți dau dreptate, căci asta ar însemna că toată lumea îl cunoaște și asumă și face ceva în acest sens.

Gelozia se instalează mai ales la cei care se simt impostori într-o relație. Cred că nu sunt destul de bun pentru tine și mă tem că și tu vei observa asta la un moment dat, așa că vreau să te închid într-o colivie ca să nu mai ai cum să cunoști alți oameni și să te prinzi că poți mai bine de atît. Iată un mecanism. Un altul poate fi acela că, odată intrat într-o relație mă simt proprietarul celuilalt – partenerul îmi aparține și de aici o sumă de abuzuri care, dacă celălalt le permite, devin tot mai claustrante și traumatizante.

E de (ne)înțeles cît de mulți oameni – deopotrivă femei și bărbați – stau în asemenea relații toxice ani îndelungați, relații care le macină bruma de încredere și respect de sine. Eu cred cu tărie că devenim imaginea pe care celălalt ne-o reflectă despre noi înșine. Un partener în ai cărui ochi te vezi bun, cald, drăgăstos te ajută inconștient să te clădești pe tine în felul acesta. Tot așa cum un partener care caută numai răul din tine te dărîmă pe interior și te transformă în cel reflectat. Cea mai rea variantă a mea însămi am fost lîngă un astfel de om – al doilea fost soț.

Gelozia e o capcană extrem de subversivă pentru ambii parteneri. Pentru cel care e gelos e un bumerang uriaș. Schema e simplă: cînd îți petreci tot timpul suspectînd, pîndind, acuzînd, chinuindu-l pe celălalt cu bănuielile și scotocelile tale, cu limitările, cu pretențiile absurde de a-i confisca ființa, cel acuzat se închide și îndepărtează. Ca să evite discuțiile obositoare și distrugătoare, începe să ascundă lucruri banale: că a fost sunat de un coleg, că s-a întîlnit întîmplător cu cineva, că a fost într-un loc considerat pericol de partener etc. Gelosul, acest Sherlock Holmes care și-a ratat vocația și s-a risipit în ghiceli amoroase, va descoperi aproape întotdeauna minciuna prin omisiune și va exploda. Fiindcă, nu e așa, nu îi va trece nicio secundă prin cap că și-a traumatizat partenerul pînă acesta a ajuns să-i ascundă orice, în căutarea liniștii, ci se va autoconvinge că a avut tot timpul dreptate și ăla de lîngă e un mincinos pe punctul de a-l înșela. Uneori, povestea merge pînă la împlinirea profețiilor gelosului. Sastisit de hărțuieli, de oglinda care-i reflectă un om rău, celălalt devine vulnerabil la oglinzile blînde pe care i le propun alții. Gelosul însuși, prin comportamentul lui deviant, schizoid, profund lezant, își împinge partenerul în brațele altcuiva, însă nu învață nimic din asta, ci vede doar dovada incontestabilă că a avut tot timpul dreptate. Este incapabil să rescrie povestea într-o cheie diferită: cum ar fi fost dacă și-ar fi lăsat partenerul să fie, fără să-l agaseze nesfîrșit cu gelozia lui obsedantă. Este incapabil să înțeleagă că numai comportamentul lui a generat dezastrul.

Am lîngă mine un bărbat care nu cunoaște gelozia. Îi este străină. O vreme m-am mirat, eu, cea care a stîrnit gelozii cumplite, buză cu patologia și hărțuirea în mulți dintre partenerii ei. L-am suspectat că mimează. Cum, domne, să nu te deranjeze deloc toți tipii ăia (sau tipele, for that matter) care îmi scriu, care mă curtează, care vin după mine pe la evenimente, care fac chiar obsesii, uneori? Am înțeles, însă, repede, că și-a asumat de la bun început în ce se bagă, știa despre mine toate lucrurile astea și că în loc să îl înfurie, îl amuză și, pe alocuri, îl fac să se simtă mîndru. Fiindcă nu are spaime, complexe, nesiguranțe. Habar nu aveam cît de reconfortantă e viața atunci cînd omul de lîngă tine nu stă la pîndă, nu te bănuiește tot timpul de ceva, nu caută dovezi că urmează să îl înșeli, nu îți umblă în lucrurile personale, în mailuri, facebook și altele asemenea. Fiindcă eu de acolo vin. Nu întîmplător a doua mea căsnicie a durat doar opt luni și îmi amintesc despre ea cu groază, ca despre un coșmar recurent.

Gelosul, îndoindu-se de sine, te face să te îndoiești și de tine. Să te simți și să devii cel pe care îl vede el atunci cînd de uită la tine. Te deconstruiește, te destabilizează, te hărțuiește psihologic pînă la golire. Azi îmi spun că a trebuit să trec prin experiențele acelea teribile, umilitoare, ca să îmi învăț lecțiile și să știu de ce să mă feresc. De asta mi se cutremură carnea atunci cînd amușinez gelozia, de asta mă înspăimîntă enumerarea ei la calități. Iubirea nu are legătură cu posesia. Te iubesc nu înseamnă te dețin. Nimeni nu deține pe nimeni, lanțurile ni le pe punem singuri cînd acceptăm astfel de legături. Știu bine, din interior, ce înseamnă colivia asta. Am fost și eu geloasă? O, da. Tot așa cum am fost un monument de nesiguranță de sine. Încă mai alunec, uneori, însă îmi iau seama repede, nu mă las otrăvită. Mă plivesc, zilnic, de condiționări, de porniri posesive, gelozive, defetism, îmi amintesc și reamintesc mereu că celălalt e un om care își aparține sieși și tot așa cum mie îmi place să fiu lăsată să fiu eu, tot așa trebuie să acord aceeași libertate pe care o doresc și primesc pentru mine.

M-am întrebat, la finalul căsniciei mele scurte – dar relației de trei ori mai lungi – dacă am fost eu victimă a altcuiva sau propriul meu călău. Răspunsul e la îndemînă. Am fost victima propriilor nesiguranțe. A lecțiilor neînvățate. A unui pattern care spunea că cel care te iubește trebuie să te și chinuie. Poate de asta, imediat ce m-am eliberat de lanțurile pe care am acceptat să le port, în loc să cad, m-am înălțat ca niciodată înainte.

Articolul anteriorraiul și iadul
Articolul următorcelebră & șomeră
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.

22
Lasă un mesaj

avatar
13 Discuții
9 Răspunsuri la discuții
0 Urmăritori
 
Comentariul cu cele mai multe reacții
Cele mai fierbinți discuții

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
cele mai noi cele mai vechi cu cele mai multe voturi
Notificare pentru
Rucs
Utilizator

Gelozia imi pare o boala. De care e greu sa scapi, atunci cand esti genul de om posesiv. Sunt de acord cu faptul ca gelozie = nesiguranta.

LorinCoryllus
Utilizator
LorinCoryllus

Da, ce de ciudaţi pe lumea asta. Nu mai ştii cui dai un autograf în zilele noastre. (successfully dodging the bullet :D)

Mihaela
Utilizator
Mihaela

Ce trai linistit am eu in astia 10 ani de maritis…Calm, iubire, veselie, incredere, respect…In 10 ani nu s-a pus problema geloziei, iar mie imi place cand vad ca il admira cineva…Cand aud de gelozii si lipsa de incredere sau minciuni…mi se zbarleste parul pe mine. Urata buba!

Mihai
Utilizator
Mihai

nu stiu ce e gelozia pt altii dar stiu cum e la nevasta-mea.
am prostul obicei sa admir femei cu voce tare si ea crede ca le admir fizic mai mult decat pe ea.
fireste ,ea crede ca deoarece iubirea……, nu-i normal sa am atitudinea asta. poate are dreptate …
a , inca ceva :e geloasa si pe tine Petra, cica pt ca „ce tot atata o citesti , cu mine nu stai de vorba cat o citesti pe ea”.
ii raspund: Petra nu e ipocrita , de aia o citesc . In gand ii spun asta desigur. 🙂

IAD
Utilizator
IAD

Mihai, gelozie este o formă a nesiguranţei de sine, doamna dvs. trebuie să se analizeze, să descopere ce nu este în regulă cu ea! Spune o vorbă din bătrâni: dacă-mi place numai mie, înseamnă că sunt prost/proastă!

IAD
Utilizator
IAD

Doamna care îşi doreşte un bărbat gelos are ea însăşi probleme psihice, dacă ştiţi cine e, sfătuiţi-o să facă o terapie!

Lucia
Utilizator
Lucia

Am distrus un suflet curat si inocent cu gelozia si simtul meu exagerat al proprietatii. Si am vazut cum se indeparta incet si tot nu puteam sa ma opresc, ma ardea din interior. Nu am mai simtit asta pana la el, si l am adorat pentru ca parca semana cu mine. Cand am vazut ca are si increderea mea de sine nu mi a placut si am vrut sa i-o daram, sa nu cumva sa creada vreun moment ca poate gasi mai bun. In final realizez ca nu sunt atat de morala pe cat credeam… Si m am abtinut sa… Citește mai mult

fanulumocanu
Utilizator
fanulumocanu

Sunt de acord ca trebuie subliniat ca nu suntem proprietatea celuilalt. Dar aici cred ca mai e ceva: desi pare paradoxal, gelosul este detinut de partener, si intr-un fel pervers acesta se bucura de efectele pe care le produce asupra nefericitului gelos. La adapostul faptului ca acesta e acuzat pe nedrept se naste un fals martir care intretine in mod semiconstient sau chiar constient nefericirea gelosului. E nevoie de un pic de generozitate reciproca pentru a rupe cercul vicios inainte ca treaba sa degenereze. Intr-o relatie echilibrata, orice om de bun simt ajunge intr-un moment al vietii lui sa se… Citește mai mult

Anonim
Utilizator
Anonim

Nu am cunoscut sentimentul de gelozie pana la EL.Radeam de o prietena de-a mea care imi povestea oarecum ingrijorata ca e destul de geloasa si ca nu isi poate controla aceste emotii.Eram sigura ca la mine in suflet nu va incolti niciodata aceasta seminta otravitoare,deoarece tot timpul le-am oferit partenerilor din viata mea incredere totala si libertatea de care are nevoie fiecare om.Cu EL insa toata teoria mi s-a dat peste cap.Faptul ca nu mi-a oferit transparenta,m-a facut sa imi pun intrebari si sa incep sa fiu macina pe interior.Mi se parea ciudat ca dupa aproape doi ani de relatie,EL… Citește mai mult

Michaela
Utilizator
Michaela

Ma gandeam ca sunt singura nefericita care a descoperit ca a investit incredere intr-un barbat care nu merita increderea mea. De frica ca nu cumva sa fiu geloasa i-am acordat increderea din nou si din nou. Si el din nou si din nou mi-a inselat-o. E sotul meu, e liber sa plece – nu e legat cu lanturi. Dar eu nu-l pot da afara pe usa. Sa-l iubesc asa cum e?

Stiinta
Utilizator
Stiinta

Jealousy: … Because offspring are at such a high cost for the female, the male’s resource contribution could mean life or death for her and her child, weighing significantly on her fitness potential (Schutzwohl, 2008, 93). If a woman knows or suspects that her husband is being unfaithful, she will be more concerned that he is sharing his resources with another female, rather than making another baby (Schutzwohl, 2008, 93). As a result, for females, emotional infidelity is significantly more vexing than sexual infidelity. In a study done to determine the behavioral differences between men and women in terms of… Citește mai mult

Old man in the web
Utilizator
Old man in the web

„A jealous behavior, in men, is directed into avoiding sexual betrayal and a consequent waste of resources and effort in taking care of someone else’s offspring.” (tot „stiinta”, Wikipedia) …si asa putem bate apa in piua la nesfarsit. De fapt totul a inceput cand reproducerea sexuata a deschis calea competitiei genelor: supravietuieste cel mai adaptat conditiilor date. Restul e poveste, sau… cultura?! /// Petronela, te citesc cu bucurie!

Neavenit
Utilizator
Neavenit

E o teorie printre multe. Merge la cei care evolueaza in societati traditionaliste (dar nu foarte romanesti): Ea e cea care gestioneaza resursele iar El e cel care le produce

Bubulina
Utilizator
Bubulina

Ma cutremur doar cand citesc aceste randuri. Imi revin in memorie cuvinte si acuze pe care mi le doresc ascunse undeva in colturile si fundurile pamantului. Da, am o reactie organica deja. Reactionez ca un animal incoltit atunci cand doar sesizez o vaga idee de posesivitate. Si nu doar gelozia poate provoca aceste reactii ci chiar si Ego-ul celuilalt, autozeificarea si reducerea miscarii pamantului la propria persoana. Nu stiu cat au legatura gelozia cu cultul personalitatii insa eu tot ma cutremur si prefer sa traiesc vesnic singura aici, acum pe pamantul acesta care se invarte si cu mine si fara… Citește mai mult

Mihaela
Utilizator
Mihaela

Citesc destul de des ce scrii. Articolul asta e o dovada de adevar pur, rostit prin niste instrumente pe care cred ca doar tu le ai la indemana. Il salvez undeva aparte, sa il citesc ori de cate ori voi avea nevoie de el. Multumesc.

Mariana
Utilizator
Mariana

Am citit cu atentie postarea si comentariile. Imi dau seama ca aceasta CIUMA (GELOZIA) chiar afecteaza crunt multe cupluri. Va scriu pentru ca am nevoie de un sfat pentru a ajuta un cuplu coplesit de gelozie maxima , pana la posesiune greu de imaginat. O familie aparent normala, cu doi copii (19 si 23 ani), prosperi, cu afaceri , intr-un mariaj de 26 ani, concedii ca tot omul prin tara si strainatate (si in alte continente). El , prieten cu sotul meu, a inceput sa caute un medic care sa-i suprime organul genital. Daaa este greu de crezut, dar este… Citește mai mult

Neavenit
Utilizator
Neavenit

Atat doamna cat si domnul din poveste se indreapta, ambii, in pas vioi, catre menopauza, respectiv, andropauza. Ea traieste dramatic si acut senzatia ca femeia care e, nu va mai fi, in curand, iar el e dispus sa renunte la mini-me pentru ca, oricum, nu-i mai e de mare folos – din varii motive (nevasta-sa e grasa, urata si de prea multa vreme prin preajma, altele sunt poate apetisante si dispuse dar el e coplesit de griji, apasari, temeri de aproape-batran, s.a.m.d.). Bazal, la ea e vorba de acea deteriorare a imaginii de sine care genereaza nesiguranta de care vorbea… Citește mai mult

Ana
Utilizator
Ana

Ah, m-a uns pe suflet acest articol. Esti minunata! Daca ar intelege mai multi ce scrii tu aici…