bucăți din mine

jurnal, 7 septembrie 2009s-a strecurat încet, să nu mă trezească, în patul meu. se lipește strâns de mine. deschid încet ochii și mă umplu de o bucurie pe care nu ai cum să o înțelegi până nu ai zămislit la rândul tău, un boț de carne. are ochii umflați...

De când m-am trezit mamă, mă dau în vânt după ședințele cu părinții.La început, la grădi, la aia mare nu mă lua nimeni în seamă. Tu… a cui soră ești?!, mă întreba educatoarea, cu o sprânceană ridicată a dispreț, când mă afirmam și eu. Mă enervam, mă băteam cu...

ideea de sms cuvântează? și dacă da, cu ce vorbe?uneori sunt proastă. da’ nu oricum. ci proastă ca noaptea. simt așa vorbele pe buricele degetelor, mă mănâncă și totuși când le tastez ceea ce iese nu exprimă ceea ce vreau. eu numesc asta prostie.altădată sunt doar redundantă. la dracu,...

nu vreau nimic de la oameni. m-am prea obișnuit să dau fără să cer. dacă mă întrebi ce vrei de la mine? nu o să știu ce să îți răspund. întrebarea mă uimește. nu vreau nimic. vreau să mă lași să îți dăruiesc eu. să mă lași să te...

Aveam 16 ani cînd l-am cunoscut. Era cel mai mișto tip de la noi din liceu. Venise din Germania, asculta muzici deștepte și îi bubuia capul de inteligent și cool ce era. Voia să se facă regizor. De la el am aflat, toată gașca, despre Tarantino, și Jarmusch, și...

Sigur că m-a durut, toate tatuajele dor. Dar durerea purifică. Mici scrijelituri sub piele, mirosul de tuș în dermă, bîzîitul regulat al aparatului, pișcătura. Sunt întîmplări prinse în alea cinci litere, ale mele, mie, reflexiv și subiectiv. Aproape incredibil și cu totul neverosimil, ca un titlu de tabloid din...

Serile astea mă prind pe terasă, cuibărită în șezlong. Răcoarea asta caldă și cumplit de calmă. Sub mine orașul scânteiază tăcut, iar deasupra cerul, ca un onix imens, negru, cu luciri reci. Din pădure se scurge un fior întunecat și aproape lugubru dacă nu ar fi atât de familiar,...

Eu, după ce mă întorc din vacanțe, intru în depresie. Depresie adevărată, din aia de manual. Casa, oricît de mare, devine claustrofobică. Privirea, obișnuită să hălăduiască pînă departe, hăt, se izbește năucă de ziduri și munți. Rămîn agățată în locul pe care l-am părăsit. Acu' sufletul meu stă într-un...