(cînd plouă, nu-mi trebuie umbrelă. nu cîtă vreme în lume există Tom)
ascultă: înflorește precoce liliacul. ascultă pianul. picăturile de ploaie pe parbriz. hîrșitul ștergătoarelor – ăla din dreapta nu mai șterge bine.
ascultă: am trăit pînă acum la suprafața vieții. am zgîriat puțin, așa cum se taie pe mîini adolescenții. să doară, să sîngereze, dar doar puțin, cît să-mi mute atenția de la abis.
nimic nu îmi mai pare real. ploaia asta. trupul meu gol și obosit. tot ce a fost înainte de noaptea asta.
cine sunt? uită-te-n mine printr-un ciob spart de sticlă. cînd termini, taie o bucată. încet. vreau să simt. vreau să mă doară. durerea e singurul lucru real.
ascultă: înotăm cu toții în ape mici. nu se scufundă nimeni. de teama rechinilor, nu ajungem niciodată la corali.
