privind înăuntru a ieșit de la tipar

Ieri a ieșit cartea de la tipar. Cum care carte, asta ultima despre care nu am spus nimic. Vorba fie-mii: tu iar ai scris o carte pe șestache, ai făcut ca cu Orbi, nu ai zis nimic, pac, cartea, iar eu sunt fie-ta, mie puteai să îmi zici.

Adevărul e că nici eu nu am știut că o scriu. A venit deodată, după ce am fost admisă la Psihologie și mă înscrisesem cu speranță la formare. Mi-am zis că lunile care mi-au rămas pînă încep, în octombrie, (abia se făcuse vară) sunt singurul timp pe care îl mai am pentru a fi și vorbi despre vindecare și durere din partea asta, a celui care se vindecă. Apoi voi deveni, încet, cel care vindecă. M-am gîndit la tot parcursul meu, la toți anii de muncă cu sinele, la greu, la durere, la oamenii care au fost pe drum și m-au ajutat și am simțit că, din poziția asta, vreau să dau înapoi ceva, puțin din multul pe care l-am primit. Așa că m-am apucat de scris. Am scris despre durere, despre vulnerabilitate, despre mecanisme de apărare. Am găsit bucăți de amintiri, am scris altele noi, le-am potrivit cu texte scrise la cald, în procesul de vindecare, de-a lungul anilor de terapie. Am tot scris, pînă la început de octombrie. Am pus totul împreună, a ieșit o carte a vindecării, un instrument, sper eu, pentru cei care vor să se uite la ei înșiși.

Nu este literatură, deși este și literatură, fiindcă, deh, nu am putut să mă abțin. Este o carte profund personală, autobiografică, da, la cel mai asumat mod, dureroasă și crudă. E darul meu, de pe partea asta, dinspre lumină, pe care am simțit nevoia să-l întorc vieții și lumii. Știu sigur că măcar cîțiva oameni au nevoie de el. Azi, dincolo de a scrie cărți frumoase, literatură care să fie lăudată sau dimpotrivă, să fiu om mi se pare mult mai important. Și, acum, așa am știut și găsit eu de cuviință să fiu om, nu doar scriitor.

Deci a ieșit. Încă nu am ținut-o în mînă. A durat mult tipărirea, că e mare tare tirajul, să nu mai pățim cum am pățit anul trecut, iar eu am așteptat-o în fiecare zi, și ea tot nu venea. A venit acum, aseară a ajuns la Brașov, în depozitul celor de la Libris. Vestea bună pentru cei care au precomandat-o este că azi a plecat înspre ei. Deocamdată, ea se găsește de cumpărat (este deja disponibilă, adică, ajunge de pe o zi pe alta și chiar și în străinătate, dar nu de pe o zi pe alta) doar aici, va apărea în librării și pe alte siteuri într-o săptămînă, maximum două.

Ca în fiecare an, prima sută de exemplare am comandat-o eu de la editură, pentru aceia dintre voi care nu stați în România și o vreți sau stați, dar o vreți cu autograf. O voi trimite, ca în fiecare an, personal (deși e greu, mi se pare fain să fac gestul ăsta, știu că aduce multă bucurie, și vouă, și mie poate și mai multă). Deja am o listă de așteptare. Așadar, dacă o vreți cu autograf și dedicație direct de la mine, mail la contact@petronelarotar.ro, cu două amendamente de luat în seamă: 1, pînă luni nu sunt disponibilă să răspund și să trimit, voi fi la cursuri tot weekendul, avem rezidențialele din formare, așa că vă rog să mă îngăduiți pînă atunci să revin cu răspunsul și 2, există un risc cu Poșta, din cînd în cînd se mai pierd colete sau ajung tîrziu, anul trecut am depus reclamații fără rezultat, s-au pierdut niște cărți, e drept că au fost și multe de tot trimise, dar nu le-am mai recuperat niciodată.

Lansări deja sunt programate în mai multe orașe, s-a întîmplat să apară niște conferințe la care sunt invitată să vorbesc, așa că voi face în paralel și niște lansări, le găsiți pe cele care sunt deja bătute în cuie în secțiunea evenimente a siteului. Trec repede prin ele: 17 noiembrie, București, la tîrg, undeva în jurul orei 16.00 (anunț cînd am ora exactă), 18 noiembrie Brașov, hub cultural Vissual, de la 18.00, Cluj, 23 noiembrie, de la 18.00, la Biblioteca Județeană, împreună cu Ana Barton. Mai ajung la Iași pe 8 decembrie, tot la o conferință, în jurul acelei date o să programez și o lansare, posibil și la Constanța și Timișoara tot anul acesta, dacă se leagă, că acolo am bucăți din familie și îmi e mai ușor să ajung.

Nu cred că voi putea, cu două școli începute și în curs, să mai fac atîtea lansări cîte am făcut pentru Orbi. Voi merge cît și unde se va putea, acolo unde sunt invitată. Mă iertați dacă nu ajung peste tot unde îmi spuneți că mă așteptați.

Sper să vă placă cartea asta. Deși sunt șanse mari să nu vă placă, să o urîți, să dați cu ea de pereți. S-ar putea să vă spună lucruri pe care nu aveți chef să le auziți. O prietenă mi-a zis că e auxiliarul de la Orbi, o alta, terapeută, că e mult mai complexă și mai faină decît Orbi. Veți judeca singuri. Cu siguranță, este diferită. Nu este ficțiune și nu este roman, de exemplu.

Eu sper să planteze niște semințe măcar, care să rodească atunci cînd va fi timpul potrivit. Timpul să priviți înăuntru.