hani,

10

încă îmi miros mîinile a tine. paladinul.
încă îmi curgi prin plasmă, năvalnic, te las să te îneci în cascadele fosei suprasternale.
cel mai mult mă gîndesc că poate o să am nevoie de dializă ca să mi te scot din sistem. să îmi scoată tot sîngele din trup, picătură cu picătură. să mi-l cureţe de tine. să folosească ceva puternic, detergentul-minune-de-scos-99 -de- feluri-de-amorezi.  sau să mi te şteargă din creier, dendrită cu dendtrită.

eternal sunshine of the spotless mind

mă priveai albastru. şi ochii deveniseră ferestre de mansardă prin care mă uitam direct la tine în cap. vedeam acolo înghesuite toate cuvintele, buluc, unele peste altele, aşa cum le-ai ascuns de mine. şi stări. doamne, ce înghesuială, hani, mai lasă-le să zboare că o să înnebuneşti, o să se încurce între ele şi nu o să mai ştii. dă-le drumul din punga aia groasă pe care scrie paranoia în care le-ai îndesat. oricum, cîndva o să pleznească. nu simţi?
vezi tu, eu văd. ştii tu, eu ştiu. simţi tu, eu simt. pot rearanja oricînd puzzle-ul, deşi urăsc puzzleurile şi clişeul ăsta cu puzzle.

gata, şşşş. hai să ne prefacem, din nou, eu că nu am zis asta, tu că nu ai auzit. întreabă-mă de stomac, eu o să îţi răspund despre vreme. şi iubeşte-mă, iubeşte-mă ascuns, chinuit, iar eu o să pretind, chinuit, că nu ştiu nimic despre asta.

(acest poem face parte din volumul O să mă ştii de undeva, apărut la editura Herg Benet)

foto: Dan Comăniciu

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

10 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Dan
Dan
13 decembrie 2013 20:37

misto!

florin
florin
14 decembrie 2013 07:04

frumos…interesanta exprimare ..place

Victor F
Victor F
16 decembrie 2013 02:44

NICE ! …stima! …respect! …floricica! Cu drag, sternotomatu’

Bogdan Fottescu
Bogdan Fottescu
18 ianuarie 2014 01:45

Wow…ce mod original de a exprima intensitatea unei iubiri totale…

paparuz
paparuz
24 mai 2014 09:07

știm amândoi chiar dacă ne prefacem frumos când zâmbim larg uneori prostește împărțim litere trase în ciocolată pe coperți lucioase doamnelor distinse terestre și sfori poleite sinucigașilor din iubire că mai lipsește ceva din această compoziție abstractă lucioasă aproape adevărată pe care tu ai avut curajul să arunci cele mei incredibile culori sentimente suflet iar eu să așez în spatele lor curcubeie încă virgine pe o pânză declinată a fi perfectă poate puține nuanțe bucolice ai putea încerca să te minți sau puțin voroneț pentru salvarea unei liniști nedorite a întregului mi-aș spune și eu imbecil privind mândru minunea semi-iconografică… Citește mai mult

Ioan
Ioan
5 iulie 2014 19:21

Faina poza, sugestiva… ce e fain si lui ii place 🙂

Ioan
Ioan
5 iulie 2014 19:22

dar „ea” chiar asa sa gandeasca?

O admiratoare
O admiratoare
25 februarie 2018 23:37

drept la inima