Îmi place să plec. Ah, cât îmi place să plec. Aș trăi șase vieți plecând. Tot plecând. Acum plec iar. Așa că fac bagaje, deși nu îmi place să fac bagaje. Mereu îmi iau prea multe lucruri, inutil, deși bagajele mele nu sunt niciodată prea mari. Eu fac bagaje...

Lucrurile pe care nu mi le pot explica logic cu mintea din capul meu mă neliniștesc și sperie. De asta, când eram mică, așteptam Crăciunul cu mai multă teama decât bucurie. Moșul Gerilă care ne bătea cu toiagul în poartă, exact ca în poezia pe care i-o recitam, mă...

jurnal, 7 septembrie 2009s-a strecurat încet, să nu mă trezească, în patul meu. se lipește strâns de mine. deschid încet ochii și mă umplu de o bucurie pe care nu ai cum să o înțelegi până nu ai zămislit la rândul tău, un boț de carne. are ochii umflați...

Bărbații trăiesc colportînd mituri despre femei. Sunt cu toții convinși că trăim reale sentimente ca teama de abandon, grija de a rămîne nemăritate, frica perpetuă ca atunci cînd pleacă de lîngă noi se duc la alta… În realitate, toată psihanaliza asta prinsă din zbor din filme americane proaste nu...

La televizor, un celebru tenismen se recăsătorește. Mie îmi circulă un fior rece pe șira spinării, ca de fiecare dată când îl văd. Aveam 19 ani. Colegii de la Școala Waldorf, unde suplineam orele de engleză, au zis să ieșim și noi undeva împreună, într-o discotecă, de pildă. Erau...

Așadar, ar fi trebuit să fie gata. Când eram puștoaică așa credeam: că viața se sfârșește la treijcinci. Nu m-am gîndit că, după, mai e ceva. Mă gândisem să mă sinucid, așadar, fix la 35. O anunțasem și pe mama, care avea cam atât: dragă, eu când o să...