la treizeci și cinci de ani, tinerețea se sfârșește (Senancour)

16

Așadar, ar fi trebuit să fie gata. Când eram puștoaică așa credeam: că viața se sfârșește la treijcinci. Nu m-am gîndit că după, mai e ceva. Mă gândisem să mă sinucid așadar, fix la 35. O anunțasem și pe mama, care avea cam atât: dragă, eu când o să fiu bătrână ca tine, mă sinucid. Nu am deloc de gând să ajung decrepită, după 35 nu are ce să mai fie, nu are rost să mai trăiești. O să mă sinucid și gata. Apoi m-am luat cu supraviețuitul, cu crescutul de copii, nu am mai avut timp să mă sinucid.

Mă uit în oglindă. Oglinda se uită înapoi în mine cu chipul încă proaspăt al unei femei tinere. Fără riduri, fără vreun semn că i s-ar fi sfârșit tinerețea. Nu îmi mai caut reflexiile decît în oglinzi. Până la 27 le-am căutat în ceilalți. În ziua în care am împlinit douăjșapte am început să mă iubesc. Mi-am făcut tricou cu mine, ca să nu uit că sunt minunată, iar pe spate am scris o replică calchiată dintr-un film. Că I could be the most egocentric, self-involved and delusional person you have ever met. Desigur, era doar parțial adevărat, căci femeiușca de la vîrsta aia poate că era delusional dar foarte puțin self-involved, totuși. Abia acum sunt tot mai egală cu mine însămi.

Mă gîndesc la toate femeile din mine, unele ireconciliabile, ca la niște păpuși rusești și foarte tragice. Sunt suma vârstelor mele, de o fragilitate dureroasă, așezate unele într-altele, unele nematurate, altele exuvii. Femeia văduvă de la 21 și tâmpițica de la 14, visătoarea de la 16 și nesigura de la 25, femeia completă de la 35 și complexata de la 15, mama de la 24 și fiica abuzată de la 8. De ani întregi încerc să le reconciliez, să le iert, să mi le asum, să le iubesc. Acum vreo 5 ani m-am despielițat de fiecare dintre ele. Le-am scos cum scoți cărțile din raft să le ștergi de praf. M-am uitat prin ele, le-am răsfoit, le-am curățat, le-am pus la loc. S-au umplut înapoi de neliniști și boli, așa e în fiecare iarnă, îți spui, nu-i nimic e reducere la Carrefour la produsele de curățat, o vei lua de la capăt, continuu, mereu, până faci lună. Far-ma-ci-e.

Mă uit doar în oglinzi să îmi surprind reflexia. Oh, da, sunt vanitoasă. Deși mereu m-a umplut de scârbă gîndul că oamenii se opresc la înveliș, pun botul la carcasă și tot ce-ai mobilat pe dinăuntru devine cumva desuet cînd ești mișto pe dinafară

Într-o zi o să încetez de-a binelea să fiu, știu asta, mi-am trăit moartea de cîteva ori, în turbioane de apă și zăpezi, mi-a rămas doar senzația călduță de sfârșit, calmă.

Și apoi, aproape toate sfârșiturile sunt semnul unui alt început, nu?
(acest text face parte din volumul O să mă știi de undeva, apărut la editura Herg Benet)

16
Lasă un mesaj

avatar
14 Discuții
2 Răspunsuri la discuții
0 Urmăritori
 
Comentariul cu cele mai multe reacții
Cele mai fierbinți discuții

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
cele mai noi cele mai vechi cu cele mai multe voturi
Notificare pentru
remainick
Utilizator
remainick

nu, nu e gata. mai ai pentru ce sa te chinuiesti. mai e loc de resemnari, de succese iluzorii, de vise frante, de sperante desarte, de jinduri neimplinite, de lacrimi de frustrare. toate vin si nu mai pleaca nici una. si stii de ce? chiar, stii de ce?

Luminita
Utilizator

hm, eu cand eram copil credeam cu tarie ca voi trai pana la 30 e ani. ca oricm la varsta aia se reduce totul. la sinucidere m-am gandit rar. acum, la niste ani peste 30, simt ca abia m-am nascut si pot s-o iau d ela capat oricand, cu sau fara riduri, pe care oricum nu le vad.
fain text…

Paciu
Utilizator
Paciu

Hai sa-ti zic ceva: sunt multe femei care pana la 35 de ani n-au avut nici un copil, nu s-au realizat nici profesional, si nici nu si-au trait viata. Ca si in algebra de liceu, combinatiile sunt umane si reale: a avut copii, dar realizare profesionala deloc, iar in cel mai rau caz isi transpune frustrarile in realizariile (atat de iluzorii) odraslelor. Cealalta combinatie posibila: realizata profesionala, dar fara copii: din nou frustrata, si poate chiar nefericita. Poate va deveni mamica tarziu, cand copilul va fi crescut de „bunica”…Lumea este plina si de a treia combinatie: fara odrasle si fara… Citește mai mult

Raluca Hansen
Utilizator
Raluca Hansen

Eu cred ca d-asta te-ai si pastrat atat de misto (ha, cred ca-i prima oara in ani buni de zile,ca folosesc cuvantul asta!) ,de proaspata, de vie si de altfel: pentru ca, printre altele, te-ai tinut si ti-ai tinut copilele departe de Bucuresti! Si asta ti-o spune cu simpatie subsemnata, bucuresteanca get beget, a treia generatie. A trebuit sa ajung la cuca macaii scandinave, ca sa incep sa ma simt mai de-acasa si de-a locului. Iar cand ma apuca dorul de RO , dupa oameni dragi,familie, prieteni si pisici, imediat dupa, mi-e mai ales si ales dor de munte. Rau… Citește mai mult

Bogdan Fottescu
Utilizator
Bogdan Fottescu

Chapeau! Aplauze!!! Aplauze prelungite!!! Iar aplauze…and again,and again…

John Locke
Utilizator
John Locke

toti oamenii sunt tineri , dar de varste diferite.
eu o sa fiu tanar atata timp cat voi putea juca tenis.
pana pe la 70 sper

Elena
Utilizator
Elena

foarte frumos spus, asa sa fie 🙂

Elena
Utilizator
Elena

Frumos, mi-ai adus aminte de haremul interior al lui Elif Shafak.
Eu am inceput sa ma iubesc mai tarziu si mai de curand, pe la 37 de ani. Si sa le dau voie la toate femeile din mine sa se manifeste 🙂
Cred ca e inceputul unei frumoase prietenii, doar ca uneori, vorba poetului, am nevoie de mai mult trup ca sa-mi descarc nebunia in plin.

doina
Utilizator
doina

Aiurea! Viața începe la 40 de ani, pâna atunci e pură cercetare. Crede-mă, este purul adevăr.

Mario
Utilizator
Mario

Cat timp o sa ma pot plimba cu motocicleta o sa fiu mereu tanar. Si eu de abea am implinit 37 de ani, dar ma simt cam de 30 de ani …

mira
Utilizator
mira

Credeam ca batranetea e undeva foarte departe, la 30, 40,50……cand am ajuns la 30 am fost socata cat de tanara eram (am devenit mama pt prima data) acum la 38 ma simt si mai tanara (cu silueta de pustooica si doi baieti, realizata profesional ma simt ca la 20……ma gandesc ce voi face in viitor, in sfarsit numai pt mine

Getuța
Utilizator

Eu cred că bătrânețea nu există, ci numai câteva riduri ce apar pe chip, chiar dacă timpul, durerea, și celelalte au trecut prin suflet…

Camelia
Utilizator
Camelia

Stai sa vezi la 55 ani cat de misto este ! Apropo, ridurile nu sunt obligatorii 🙂

O admiratoare
Utilizator
O admiratoare

ma regasesc…iar 😀

eu pe mine din celelalte vieti parca nici nu mai recunosc, imi sunt straine parca. iar viata, propriu zisa, simt ca mi-am inceput-o abia recent. nu stiu, asa simt eu.