adulții

45

Adulții nu există. Chestia e că tre’ să ajungi un presupus adult ca să te prinzi că nu există așa ceva. Te-au păcălit toată viața că oamenii mari sunt tipii ăia care știu exact care e treaba cu viața lor, care le e rolul în Univers, ce e bine, ce e rău, cum se fac și se cresc copiii, ăia care știu să se comporte în orice situație și să iasă cu bine. Tipii ăia cărora nu le mai e frică. Care înțeleg cum poți ajunge să fii un om de succes. Împlinit. Care să nu se mai teamă.

Cînd ești mic, adulți sunt mă-ta și tac-tu. Ei au dreptate, ei știu cum merge treaba pe Pămînt, de ei tre să asculți ca să ajungi și tu un om mare. Prin adolescență – sau mai devreme, dacă ești precoce – te prinzi că nici ei nu sunt chiar așa în regulă. Că nu le știu pe toate, ba chiar mai puține decît pretind și că au dat-o destul de rău în bară și cu tine. Că au făcut alegeri nașpa, cam la fel de nașpa ca ale tale cînd, de exemplu, ai decis să nu te duci la școală în ziua aia și să te îmbeți în barul de lîngă liceu. Dar tu ai o scuză, ești adolescent, ei sunt adulți. Ca și profii. Și profii sunt oameni mari. Vin în clasă cu aerul ăla impunător pe care li-l dă catalogul de sub braț unde te pot arde oricînd vrea mușchiul lor. Da, clar, profii sunt niște adulți. Fără dubiu. Niște tipi care impun respect. Dup-aia afli că bărbatul profei de mate s-a sinucis că îl înșela și că fiica profei de latină se droghează și și-a tras-o cu tot liceul. Păi ăștia nu erau adulți, nu vin la catedră să ne explice care e mersul vieții și restul de rahaturi, de ce sunt așa de fucked up? Cînd o să fii tu mare, o să știi mai bine…

Și tot crești, te tot vînturi printre maturi, fără să reușești să te simți și tu om mare. Termini școli, îți iei un job, două, faci un copil, poate doi. Nu te simți adult. Ești tot ăla, tot frică ți-e. Doar oglinda îți arată un chip mai decrepit. Parcă începi să și chelești un pic, ai niște riduri, ți se asprește figura. Copiii de pe stradă îți spun sărumîna nene, sărumîna tanti. Colegii tăi de liceu au ajuns profesori la liceul unde ai învățat tu. Nici ei nu sunt adulți. Cum naiba să fie, sunt colegii tăi de crîșme și petreceri. Sunt varză. Trei sunt divorțați, unul joacă la ruletă, altul bea de stinge. Cînd intră în clasă, cu catalogul sub braț, copiii tremură și se gîndesc la ei ca la niște oameni mari, maturi, care au înțeles care e treaba cu viața, care e rolul lor în Univers, cum se fac copiii, cum se cresc copiii, cum să se comporte în orice situație și să iasă bine. Cărora nu le e frică.

Începi să înțelegi că, teoretic, tu ești adultul. Că ai cam crescut mare de-acum. Habar nu ai care e treaba cu viața. Încă te cauți, încă mai cauți sensul tău pe Pămînt. Nu ești bine deloc. Ai făcut niște alegeri, majoritatea cam proaste. Nu te mai țin balamalele ca la douăzeci de ani, dar ai cam aceleași dorințe. Te vezi la fel, ești cam la fel. Te miri cînd îl auzi pe fiu-tu ce îți mai trebuie la vîrsta asta, că ești deja bătrîn, ți-ai trăit viața. Pe dracu ai trăit-o, ai doar experimentat cîteva chestii. Și oricum nu îți place ce ai ajuns, ai vrea să mai ai o șansă, să o iei de la capăt, dar nu ai. Fiindcă ai așteptat să crești mare și să ajungi adult și să știi, dar cumva treaba asta nu s-a întîmplat niciodată. Sigur, ai făcut față unor provocări. Te-ai descurcat cu niște chestii, că nu ai avut de ales. Ai învățat cum să disimulezi că ești în control, că faci față. Dar tot frică ți-e. Încă ți se pare că ar mai fi loc să crești. Nu. Nu ești matur. Ești tot tu, numai că haina de piele și carne începe să te cam strîngă. Păi, și? Lasă, poate că înțelepțirea vine la bătrînețe, o să știi atunci mult mai multe, o să fii cu siguranță o să fii un om mai bun. Un adult.

Cînd colo, nu există adulți. Sau bătrîni. Suntem tot noi, captivi în trupuri care se degradează.

Articolul anteriorînainte de internet
Articolul următorBunuțule,
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.

45
Lasă un mesaj

avatar
32 Discuții
13 Răspunsuri la discuții
0 Urmăritori
 
Comentariul cu cele mai multe reacții
Cele mai fierbinți discuții

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  Abonează-te  
cele mai noi cele mai vechi cu cele mai multe voturi
Notificare pentru
Mugur
Utilizator
Mugur

Pffff, cam mda! Super!

Constantin Constantinescu
Utilizator
Constantin Constantinescu

Începusem un comentariu. A sunat telefonul. L-a luat apa undelor, cred. Incerc sa refac. Trebuie sa iti scriu. Asa simt. Am ceva de spus. Nu am mai comentat de mult. Te-am citit si am încercat sa te „citesc”. Am fost curios. Pentru ca esti talentata si deschisa, sincera. Si curajoasa, putin nebuna., din perspectiva celor comuni. Exista adulti, Petronela! Nu putem fugi de asta. Exista si tot ce spui tu: „crengile” schemelor noastre mentale lipite de altii pe trupul copacului nostru. Dar mai exista ceva dat, ” predat” noua de cand ne naștem. Constiinta si constienta ca putem deveni singurii,… Citește mai mult

mugur
Utilizator
mugur

si te totusi te citeste 🙂 si te va „citi” in continuare :))). este ceva important, nu este asa? 😛

cara
Utilizator
cara

Puah, n-are nici cea mai mica legatura cu transferul responsabilitatilor! Petronela ne spune cum se simte ea pe interior si daca privim cu atentie este purul adevar in ceea ce ne priveste pe toti. Suntem aceeasi, de la inceput la bun sfarsit. Parcurgerea acestei vieti este o mascarada la care participam ipocriti cu mastile bine fixate pe figura. Iar eu imi vreau viata inapoi. Oare de ce nu putem sa mai avem o sansa? De ce trebuie sa continuam asa, copii mici si zgribuliti de spaima, stransi covrig intr-un colt ascuns al sufletului nostru? Mie nu mi se pare ca… Citește mai mult

iolanda
Utilizator
iolanda

Poate era un semn ca „apa undelor” l-a luat… zic si eu.

iolanda
Utilizator
iolanda

da…un scop caruia eu INCA nu-i gasesc noima…

iolanda
Utilizator
iolanda

Da… Citisem in multe carti despre copii, ca sunt unii care au un mod foarte ciudat da a cere iubire, iar cu cat nevoia e mai mare, cu atat modul de a o cere e mai „unloving”. Poate asa e si cu „adultii” care au nevoie de atentie.Habar n-am!

Oricum, candva imi formulasem in mine un motto despre care unii a ras, dar pe care eu inca il pastrez: „Exista copii MARI, si oameni(adulti) MICI!”

iolanda
Utilizator
iolanda

„au” ras….excuses…

Amalia
Utilizator
Amalia

Genial text, Petronela, m-ai dezbracat si imbracat din cap pana-n picioare in hainele pe care le tot cautam si le meritam. Maine o sa ma recunoasca lumea pe strada, maine, azi nu ies din casa, azi ma bucur doar eu ca le-am primit si o sa stau sa ma privesc indelung in oglinda !

Dan
Utilizator
Dan

Excelent. Talent.

InimaRea
Utilizator
InimaRea

Toată jmekeria e sa definești adultul prin note absurde – stie tot, poate tot – si-ajungi la concluzia ca nu exista Adulți. Atunci, nu exista decit cretini daca ramin copii si doar se degradează biologic. Adulții de-i da Petronela de exemplu sint greșiti fiindcă-s exact asa cum ii vedeau ei pe Adulți, copii fiind. In acest sens, da, copilul n-a ajuns adult dar nu fiindca e imposibil sa ajungi ci pentru ca din „adult” lipsesc note definitorii – maturitatea, responsabilitatea, empatia, doxa lustruita prin (auto)educație samd. Astfel ca textul Petronelei e literar, nu filosofic – pe formula realismului: NON pas… Citește mai mult

VreauUltimulLoc
Utilizator

Rationamentul este corect dar ignora posibilitatea ca unii chiar sa fie ‘adulti’, care știu exact care e treaba cu viața lor, care le e rolul în Univers, ce e bine, ce e rău, cum se fac și se cresc copiii, ăia care știu să se comporte în orice situație și să iasă cu bine. Eu asa ma gandesc, ca doar pentru ca nu am avut eu parte de astfel de parintii asta nu inseaman ca ei nu exista. Si nici ca toti oamenii sunt fara busola pana la sf vietii. Ar fi foarte trist.

Arabela
Utilizator

Pff, si eu care am crezut ca doar eu nu reusesc sa cresc mare 🙂

d
Utilizator
d

Dupa cum vedem (din unele comentarii), oamenii inca spera ca exista adulti. Poate se cred chiar ei ca fiind asa 😀 Nu exista nici o busola si nimic, pentru ca nu-s drumuri cu final inchis, de aia nici n-ar avea cum sa le gaseasca cineva. Faptul ca unii PAR a sti si a face si drege, nu inseamna ca exista. Ci poate ca nu sunt deloc profunzi si nu s-au ntrebat mereu ca daca alegi o varianta, pierzi restul de infinit minus unu, sau poate au avut noroc continuu si traiesc in niste scenarii mai ok decat altele, deci s-a… Citește mai mult

Omnia
Utilizator

Don’t grow up, it’s a trap 🙂

camikaze păcurar
Utilizator
camikaze păcurar

„Trei sunt divorțați, unul joacă la ruletă, altul bea de stinge” – wow, e nevoie de trei oameni diferiți să facă toate astea ? eu mă descurc singur, înseamnă că-s foarte bun!

Raj
Utilizator
Raj

Si eu ar trebui sa port vara pempersi ca bebe din poza ca sa nu mi se vaza emoroizii , ca-i am exteriori. E mai misto sa ai emoroizi interiori , ca nu se vede, dar doare mai tare matzu. Oricum, se vindeca cu E Moroizi, 1 medicament care se vinde la Catena. Un tip care a cerut medicamentu asrta farmacistei, a belit ochii cat cepele, caci a crezut ca emoroizii se tin in cutie. Si io am crezut asta vio juma de an, dar dupa aia a m deslusit reclama, caci mi-a explicat nevasta cum vine treaba…

adrian paparuz
Utilizator
adrian paparuz

nu ne nastem sa devenim adulti. indiferent ce ar insemna asta. suntem pe aici sa traim, sa invatam cate ceva despre noi, si daca putem sa rupem macar putin din turta suprema: FERICIREA… cine e adult? eu nu cunosc nici unul doar poze de adulti…:))) Petro…(Y) …………………… se-ntâmplă uneori ca nimeni să nu te cunoască să te izbeşti la fiecare pas de suflete străine şi chipuri parcă trase la sorţi cu care îţi amesteci viaţa se întâmplă să te izbeşti chiar şi de tine fără să te recunoşti în oglinzi să trăieşti fără voia ta paralel prin amintiri dintr-o altă… Citește mai mult

Raj
Utilizator
Raj

Mai nasol e vara ca prin sort se vaz emoroizii, da`nu cine stie ce, cam asa cat o minge de beisbol. Oricum io imi iau masuri de precautie si fac plaje numa cu burta la soare. Un pustan obraznic mi-a zis:” Ce bre, ai coaie la spate ?””. Io la munte nu ma duc, imi place la mare, caci pot pentru ca sa ma pish pe mine in mare, nici dracu nu stie. Vara trecuta stateam 0pe nisipu ferbinte cu burta in jos si ma pisam pe mine. Ce bine era !

marta
Utilizator
marta

Textul tau mi-a amintit de cantecul asta si textul lui:
https://www.youtube.com/watch?v=3oy2qyab6Bk

Raj
Utilizator
Raj

Dnu Adrian, de ce va intercalati intre postarile mele ? Stima !

Raj
Utilizator
Raj

Am uitat sa zic sarumana. Sarumana ! Va simtiti mai bine, dna Petronela ?

Raj
Utilizator
Raj

In plus, pempersii ne ajuta, caci putem sa ne cacam pe noi…

adrian paparuz
Utilizator
adrian paparuz

fara intentie, Raj!

star
Utilizator
star

Când n – am mai plâns. Nu m-a mai durut în coșul pieptului. M – am ridicat în doua și am constatat ca am pierdut crisalida. „Sunt adult acum” mi-am spus. O fi fost de rău, o fi fost de bine, nu știu. Dar nimic n – a mai fost la fel. De atunci nu am mai plâns. Nici nu mi-a mai păsat. O fi de rău? O fi de bine? Nu știu, nu-mi pasă.

Tibi D
Utilizator
Tibi D

🙂 misto, ma regasesc.
Mie mi-o fost un pic rusine sa postez rezultatul unei prostii de test de pe fcb care cica iti da varsta reala. As avea 23 si cand colo am 47.
Acu parca nu mai mi-i asa rușine. Poate o sa mai citesc pe-aicea.

Mirel
Utilizator
Mirel

Cum voim cu adevarat asa suntem;Sa iubim ca niste copii si viata sa o traim prin ochi de copii,simplu nu!!???Uneori rad de mine cata importanta imi dau si apoi ma uit in jur si cand vad ce vad ma apuca plansul ,hai sa vedem lumea cu ochi de copil si sa ne traim viata cu inocenta copilariei sau macar sa incercam.Hai toate cele bune si maine e o noua zi!!!!!

Mirel
Utilizator
Mirel

Odata am spus aceasta intrebare unor prietenii:
Dacă ai avea ocazia să te poţi vedea într-o oglindă aşa cum eşti tu cu adevărat, te-ai uita? Să ţi se vadă pe chip inima, faptele, gândurile, sentimentele, obiceiurile…
azi am gasit-o aici :
http://alinailioi.ro/cinci-intrebari-pe-care-trebuie-sa-ti-le-pui-in-viata/
cred ca fiecare din noi ar trebui sa nu ne mai mintim pe noi pe noi,simplu nu!!!!!!
copii sunt inocenti si curati la suflet puri,ei nu stiu cei minciuna si restul………………

Felicita
Utilizator
Felicita

Cat de bine ma regasesc! Sufletele noastre sunt copii pana la adanci batraneti.

Jurnalul unei mame
Utilizator

Excelent scris! Eu am început să înțeleg asta după ce am devenit mamă…
Când eram noi copii, noi eram neștiutorii și adulții erau atoateștiutorii, noi nu aveam cum să înțelegem chestii de oameni mari, ei nu ne luau în serios. De-aia toți ne doream să creștem mari. Și-am crescut, și?!
De-aia eu nu sunt pentru copilul meu adultul ăla din copilăria mea. Da, știu mai multe decât el, dar el mă învață multe. Până acum (și are aproape 5 ani) nu l-am auzit niciodată să vrea să fie mare (cum voiam eu!).

Simona
Utilizator

Nasol e ca uneori pe drum ne cam aplecam de sale si ne lasam coplesiti si uitam sa ne mai surprinda lucruri si devenim amari… Si pentru noi si pentru cei din jur.
Uneori… Poate daca noi ca oameni nu am uita cat de simple erau lucrurile candva, planeta asta ar putea sa fie mai buna.

Juji
Utilizator

Haaaaa cum a venit asta! Ieri scriam despre cat sunt de dezorientata si ramasa in urma cu viata mea si la asta cu adultii ma gandesc de ceva vreme si cu frica, mai ales 🙂 Cred ca totusi devenim „adulti” mai „adulti” decat eram acum 5 ani, sau poate doar niste copii mai mari 🙂 Personal ma fascineaza subiectul asta, mai ales cum avem asa impresia ca uneori suntem niste fraude si toti ceilalti par a sti exact incotro se duc. Asta e ca aia cu „sa nu te vada ca ti-e greu”, sa iti joci rolul de „adult” in… Citește mai mult

Mihaela
Utilizator
Mihaela

Exista adulti, dar io nu sunt unul. Mama avea 21 cand m-a facut, asa ca m-au crescut bunici, strabunici, unchi, matusi. Pe treaba asta ma duc acum la psihopupu…ca m-au palit in moalele capului toate astea cand am facut si eu un pui…Sa revin. Am 37, un pui de 7, dar nu sunt adult. Nu stiu ce e mai bine, nu ma iau in serios, mi-e frica sa nu gresesc. Ma duc la cabinet in UGG si blugi rupti si pacientii ma respecta. Asa…cu blugi rupti. Ma intalnesc cu o colega stilul „patroana de firma de PAL”( asa ironizez eu… Citește mai mult

lina
Utilizator
lina

ma-nclin

o tanti
Utilizator
o tanti

Pai daca ai esti deziluzionata si ai inceput sa vezi realitatea inseamna ca te-ai maturizat! Unii nu renunta la iluziile lor nici cand mor… chiar si atunci unii cred ca exista raiul si iadul si ca ei, bineinteles, vor merge in rai !

Andreea
Utilizator
Andreea

Evrika!!! Am găsit pe cineva care s-a gândit la același lucru! Mai tânără sau copil fiind, mă întrebam cum o fi ca atunci când se întâmplă sau te implici în diverse să ai senzația de lucru serios, aşezat, chibzuit, matur. Între timp mă apropii de 40 de ani, am și o fetiță mititică de 1 an și 5 luni, și tot mi se pare ca mă joc ????; câteodată chiar mai mult decât înainte. Nu îmi mai doresc sa simt ca un matur; vreau doar sa-mi fie mai bine în pielea mea. O fi începutul înțelepciunii, cum zici tu?

O admiratoare
Utilizator
O admiratoare

credeam ca-s doar eu. defecta. :)) de fapt, defecta sunt oricum. :))

Florea Elena
Utilizator
Florea Elena

EU cumva vin sa combat ideea ta Petronela. Adulti exista exista doar ca sunt niste copii mai mari. Devenim mai constienti-asta daca vrem- de alegerile noatre ,devenim mai intelepti incepem sa intelegem alegerile noastre sa constientizam ce e cu noi. Facand asta devenim adulti. Da e posibil sa am 80 de ani si sa fiu un copil rasfatat sau pot avea 80 de ani si sa fiu un copil independent matur intelegator,care si-a asumat viata si atunci da devin adult dar imi pastrezea inocenta de copil. E o vorba pe care am citit-o pe zidul unui bloc unde am stat… Citește mai mult