Crăciunul este, poate, cea mai grea dintre perioadele anului. Bate și Valentine’s day. Fiindcă nicicînd presiunea socială, familială, emoțională nu este atît de mare ca de Crăciun. Fericirea celorlalți, mai zgomotoasă și stridentă. Perfecțiunea lor, mai vie. Bunăstarea lor – mai evidentă.  Toți par să se descurce cu toate...

pe apă

M-am întors de trei zile, dar încă visez că sunt pe vas. Plus legănatul pe care încă-l simt, dar nu e barca, sunt eu care mă opun unui tangaj imaginar de-acum, e corpul meu care încă nu s-a obișnuit cu uscatul și staticul. Visez mai ales zona centrală a...
26 octombrie 2015Am 38 de ani, iar azi mama împlinește 60. În sat la noi e obiceiul să te sărbătorești cum se cuvine la asemenea vîrstă rotundă, mai ales că urmează și pensionarea. Te faci de rîs dacă nu, iar mamei niciodată nu i-a plăcut să se facă de...

orbi

Acum trei ani m-am apucat să scriu un roman. Am scris jumătate și nu am mai putut continua. Mi-am zis că o să vină vremea cînd voi putea scrie din nou la el. În terapie, am aflat că mă tem de ideea de roman. De umbra ideii de roman....

#vulnerabil

Azi am văzut în newsfeed-ul meu, printre sute de poze cu copii, flori, pisici, mîncare perfect aranjată în farfurii, statusuri inteligente sau nu, răutăcioase sau nu, o fotografie cu mîncare arsă, dar nu arsă ușor, ci scrum. Însoțită și de povestea arderii ei, spusă cu umor. M-am bucurat de...
Apusul coboară sub formă de ceață liliachie unde cerul se unește cu linia mării. O mare ca o baltă caldă și calmă. Suprafețe fluide de oțel topit. Oamenii se scaldă, un bebeluș rîde în hohote ori de cîte ori un val mititel îl stropește. O femeie grăsuță cu un...
Aproape că pot detecta momentul precis în care decide să plece, chiar dacă disimulează atît de bine că va mai sta. E un miros, poate. De zarzăre prea coapte și frunze veștejite. O culoare auriu-leșioasă a aerului. O limpezime obosită a văzduhului înspre mare. Cerul plin de păsări care...
***Terasa-grădină e surprinzătoare. Se temuse să mă aducă aici, e totuși doar o crîșmă din cartier, cea în care și-a petrecut orele chiulite în liceu și, apoi, nenumărate ore ale unui timp în care existențele noastre nu doar că nu se intersectaseră încă, dar nici măcar nu se bănuiau...