Bun de Tipar

19

Îmi trebuie un weekend liber, pe care să îl decretez al meu, în care să nu am niciun deadline, nicio cursă de alergat, nici treburi de mamă și femeie. Îmi trebuie vital să plec două zile, să îmi iau lumea în cap și să mă odihnesc, să nu mai fiu pe ceas în fiecare secundă. Dacă nu, mă prăbușesc și mor.

Așadar, am alergat cursa cu obstacole de 7 km. Mi s-a părut scurtă, mă așteptam la mai mult și deodată s-a terminat. Nu a fost ușor, dar a fost foarte mișto alergatul prin pădurea de octombrie. Mi-am propus să nu opresc antrenamentele nici pe frig, iar de la primăvară să alerg la curse mai lungi, semimaratoane gen.

înainte de cursă
în timpul cursei
după cursă

Apoi, aseară am dat bun de tipar pentru alive. Am recitit manuscrisul pentru ultima dată. E o carte mișto. Pentru că citisem pe un grup de blogărițe unde nu știu cine naiba m-a adăugat, că mă tot trezesc în felurite grupări și grupulețe, cum o doamnă spunea că eu mi-am publicat blogul la prima carte, aș vrea să fac niște precizări, ca să fie totul clar. (Nu, nu la Lorena mă refer, este un război, poate pentru voi, eu nu am nimic cu ea, dimpotrivă, în acest weekend, în timp ce așteptam niște oameni mai buni decît mine la alergat printre care și Viforel, fostul meu soț, la Azuga Trail Race să termine semimaratonul pe un vînt și o ploaie cumplite, am stat în habitaclul cald și am citit romanul Lorenei, Dona Juana, care m-a impresionat plăcut și pe care vi-l recomand, dacă vă place literatura erotică și nu sunteți genul care leșină cînd citește cuvinte care încep cu p). Revenind, am de făcut următoarea precizare. Nici prin cap nu mi-ar trece să îmi public blogul, care este un bazar, o salată cu pamflete, texte literare, opinii și jurnal. Însă, ca și în prima carte, și în aceasta, de proză scurtă, am inclus cîteva texte pe care le-am publicat ȘI pe blog. Și multe alele, care nu au fost publicate nicăieri, ci au fost scrise special pentru ea. Cele de pe blog vor apărea la categoria „alive” și vor avea marcat, la final, faptul că fac parte din volum. Nu văd nimic greșit în a include într-o carte, pe hîrtie, un gen literar pe care am avut chef să îl pun și pe blogul meu. Am vrut să clarific acest lucru, pentru „criticii” mei, lucru pe care nu îl voi relua.

Așadar, azi intră la tipar a doua mea carte. Iar am plîns de emoție și bucurie, iar sunt praf, iar începe tăvălugul, taman cînd ziceam că am nevoie de odihnă. Nici măcar discursul pentru Conferința Viitorului de joi nu am reușit să îl termin, deși jur că am lucrat la el în weekend. Și apoi mai am una, la Brașov, de data asta, și apoi încep lansările, la Brașov, apoi la tîrg la Gaudeamus, apoi stop, că vin sărbătorile și om sunt și eu. Iar anul ăsta… ei bine, anul ăsta minunat va avea și pentru mine un Crăciun mișto. Iar după, după oi merge și prin țară, dacă nu decedez între timp.

19 COMENTARII

  1. Izoleaza-te si odihneste-te,daca vrei sa vezi cat de sexi o sa arati la 60 de ani!Daca o tii tot asa,s-ar putea sa descoperi ca nici Duracell nu te mai salveaza….

    • oh, cunoaştem. cineva îmi zicea azi să renunţ la ceva din ce fac. la ce anume? să scriu? să muncesc? să fiu mamă? să fiu iubită? la naiba, nu mă pot hotărî. :))

  2. Draga mea ( pot sa iti spun asa „draga” adica, daca asa simt, corect, desi esti ani lumina in fata mea la o mie si unul de lucruri?) abia astept sa te citesc. Imi pare numai rau ca te-am descoperit tarziu, pe tine si blogul tau, dar am recuperat repede. E o realizare extraordinara aceasta a doua carte si va bucura pe multi. Si pe mine.
    Da, stiu, e un comentariu banal asta, dar zau nu e de complezenta. Doar ca asa mi se intampla, imi mor vorbele alea neasemuite in gura cand dau de tine si ma trezesc banala, dar cu o emotie calda si buna.

    • draga mea, mă bucur să îmi spui aşa. nu e nimic banal într-o emoţie. în plus, sunt sigur mai jos cu cîteva zeci de trepte faţă de piedestalul unde pari să mă fi pus. om sunt, ca toţi ceilalţi, şi nimic din ce e omenesc nu îmi e străin. îţi mulţumesc pentru vorbele bune şi calde.

    • homo sum, humani nihil ad me alieno puto…uite, vezi ca te-am pus corect pe piedestal? Am fost profa de latina. Cum ai stiut tu sa spui ce e mai potrivit? 🙂

  3. Ete na si cu latinii astia ! Romanii mancau intr-o rana, tolaniti, mare lucru si cu ei, elenii au fost leaganul civilizatiei. Nu-mi place cand discut cu profesorii, am fost nevoit acua sa scriu despartit, cu virgula. Io am fost loaza in liceu, a trebuit sa iau note de trecere ca sa-mi ai taica Dacia 1310. Cel mai mult mi-a placut istoria, ca aveam o profa, o bunaciune. Acuma scriu aicesa ca dna Petronela ii frumusica foc si as tzuca gurita aia frumoasa. Si io stiu 2 dictoane, ambele cep cu litera p, nu pot pentru ca sa le zic aicea, ca am educatiune…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.