Bun de Tipar

Îmi trebuie un weekend liber, pe care să îl decretez al meu, în care să nu am niciun deadline, nicio cursă de alergat, nici treburi de mamă și femeie. Îmi trebuie vital să plec două zile, să îmi iau lumea în cap și să mă odihnesc, să nu mai fiu pe ceas în fiecare secundă. Dacă nu, mă prăbușesc și mor.

Așadar, am alergat cursa cu obstacole de 7 km. Mi s-a părut scurtă, mă așteptam la mai mult și deodată s-a terminat. Nu a fost ușor, dar a fost foarte mișto alergatul prin pădurea de octombrie. Mi-am propus să nu opresc antrenamentele nici pe frig, iar de la primăvară să alerg la curse mai lungi, semimaratoane gen.

Apoi, aseară am dat bun de tipar pentru alive. Am recitit manuscrisul pentru ultima dată. E o carte mișto. Pentru că citisem pe un grup de blogărițe unde nu știu cine naiba m-a adăugat, că mă tot trezesc în felurite grupări și grupulețe, cum o doamnă spunea că eu mi-am publicat blogul la prima carte, aș vrea să fac niște precizări, ca să fie totul clar. (Nu, nu la Lorena mă refer, este un război, poate pentru voi, eu nu am nimic cu ea, dimpotrivă, în acest weekend, în timp ce așteptam niște oameni mai buni decît mine la alergat printre care și Viforel, fostul meu soț, la Azuga Trail Race să termine semimaratonul pe un vînt și o ploaie cumplite, am stat în habitaclul cald și am citit romanul Lorenei, Dona Juana, care m-a impresionat plăcut și pe care vi-l recomand, dacă vă place literatura erotică și nu sunteți genul care leșină cînd citește cuvinte care încep cu p). Revenind, am de făcut următoarea precizare. Nici prin cap nu mi-ar trece să îmi public blogul, care este un bazar, o salată cu pamflete, texte literare, opinii și jurnal. Însă, ca și în prima carte, și în aceasta, de proză scurtă, am inclus cîteva texte pe care le-am publicat ȘI pe blog. Și multe alele, care nu au fost publicate nicăieri, ci au fost scrise special pentru ea. Cele de pe blog vor apărea la categoria „alive” și vor avea marcat, la final, faptul că fac parte din volum. Nu văd nimic greșit în a include într-o carte, pe hîrtie, un gen literar pe care am avut chef să îl pun și pe blogul meu. Am vrut să clarific acest lucru, pentru „criticii” mei, lucru pe care nu îl voi relua.

Așadar, azi intră la tipar a doua mea carte. Iar am plîns de emoție și bucurie, iar sunt praf, iar începe tăvălugul, taman cînd ziceam că am nevoie de odihnă. Nici măcar discursul pentru Conferința Viitorului de joi nu am reușit să îl termin, deși jur că am lucrat la el în weekend. Și apoi mai am una, la Brașov, de data asta, și apoi încep lansările, la Brașov, apoi la tîrg la Gaudeamus, apoi stop, că vin sărbătorile și om sunt și eu. Iar anul ăsta… ei bine, anul ăsta minunat va avea și pentru mine un Crăciun mișto. Iar după, după oi merge și prin țară, dacă nu decedez între timp.