bărbatului nesăbuit,
ianuarie, 2010, Brașov
ți-am zis. am scris de cînd mă știu. cele 9 caiete de jurnal ale adolescenței le-am pierdut într-una din desele mutări. oricum sunt neglijentă cu lucrurile mele, știi doar. nu sunt legată de nimic material. uneori am regrete că nu sunt. azi mi-ar prinde bine caietele alea. azi, cînd mă uit în mine și descopăr femeile care am fost la fiecare vîrstă. le descopăr triste și masochiste. vinete pe dinăuntru. de frig și autoflagelări. dar foarte vii. în ultima vreme nu le-am simțit așa: o fi o formă de maturizare, să simți totul ca prin vată. estompat și neclar.
numai din noroc mai am tot ce mi-am scris mie atîția ani. în mail-ul personal. îți amintești, pe mînuța din capul meu, lirică pînă la inconștiență, patetică și proastă ca o lavetă uzată, nu o pot opri. și atunci trebuie să îmi asum că mînuța sunt eu.
uneori mă uit în foldere. ne uităm amândoi, tu cu ochiul critic, eu ușor condescendent. căutăm texte, ne plîngem mie de milă. tu știai pînă acum cît de incoerent tristă poate fi o femeiușcă de douăjșiceva de ani, ani la rînd, toamnă după vară după primăvară? schimbînd dureri așa cum își schimbă zecile de pantofi, botine, bocanci, balerini, cizmulițe. probînd isteric dezamăgiri, fără să i se potrivească perfect numai una, pe care să o încalțe definitiv. urlînd că mai vrea, mai dați-i o iubire second-hand, o soție sau iubită crizată, un bărbat foarte puțin însurat sau aproape divorțat, fiindcă vezi tu, la vîrsta noastră nu mai există bărbați liberi pe piață, iar dacă sunt liberi ceva e în neregulă cu ei. (așa mi-ai zis cîndva: chiar e penurie de bărbați decenți în lume, iar imediat după, ai dat bir cu fugiții). dați-i cîteva coituri de neuitat, două-trei promisiuni de commitment, love, tenderness & care, niciodată ținute. și cînd nu mai poate, dați-i some more. și cînd o să o vedeți prăbușindu-se, loviți-o cu bocancul. o să vă fie recunoscătoare. cred că asta vrea.
acum te las să îmi intri iar în foldere și suflet. închide ochii și pipăie diacriticele. și mai ales taci.
Dureros de trista epistola, potrivita cu vremea de afara. Presimt insa ca vor veni din nou si postarile din care razbeste forta rebelei…stii cum se zice ,,dupa rosu vine negru,, si inverc citeodata.
uită-te la dată. e un draft, de demult.
More than words, emoții strivite pe monitor. 🙂
Vazusem data. Am zis in sensul ca astept postarile alea care imi plac mie mai mult si nu am vrut sa subintelegi ca imi dau cu parerea la starea ta de azi.
daca barbatul nesabuit ar muri, si el, cum s-ar mai scrie textul?! cum ar mai fi ce ar mai fi?!
toţi murim. 🙂 şi oricum, un om care pleacă, moare puţin. ce rămîne în noi contează. şi ce facem cu asta.
de plecat se pleaca voluntar si aventuros dar se pleaca si instinctual, ca act de salvare. tu stii mai bine ce plecare a fost. imi parea ca peste toate barbatul nesabuit sau x cum vrei e complicitatea ta de nivel inalt, forma pura de implinire intelectuala in parteneriat, la care eu cred ca tu aderi mai mult decit la alte paliere din realitate. intrebarea era: ce faci daca de miine nu mai e forma aceasta subtila de atasament, de prietenie si iubire altfel. eu, nu pot sa imaginez, nu intra. nu ma intereseaza futilul vietii, nu am o mie de… Citește mai mult
te usuci. şi apoi înverzeşti iar. că nu se poate altfel. 🙂
E o autopsie a sentimentelor de atunci: trebuie sa cresti, sa le poti „diseca”. Nu cred ca e trist: e realist. E naturalist daca vrei ( corpus descompus de sentimente). E transformare: puterea de a merge inainte admitand vulnerabilitatea cu lectie invatata. Frumos.
Prin mii de cai te desavarsesti uman.Ai avut nevoile de experientele alea ca sa ajungi unde esti azi.Acum ai urmat si tu drumul unui briliant si pentru desavarsirea ta actuala a fost nevoie de mii de slefuiri si polizari.Dar ce frumos stralucesti azi.O fi de la lacrimile tale,o fi de la dezamagirile tale.Ai avut si tu Golgota ta spre desavarsire.Ceea ce este frumos este ca in ciuda oprelistilor,in ciuda problemelor nu te-ai pierdut pe drum si acum ne bucuri cu prezenta ta.”E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune” spunea un titan,experienta te-a purtat spre ceea ce… Citește mai mult
imi tai respiratia cu profunzimea cuvintelor si emotiilor tale. ai un dar de a transmite, de a captiva fantastic.