arsuri

mă simt ca o față de masă pătată și arsă cu țigara. dar știi cum? peste tot. petele mi le-am făcut singură, că-s șleampătă. cu țigara m-au ars alții. stau așa, boțită- crîmpoțită și visez că sunt albă ca neaua.
mă sufoc sub frig, sub alb, sub gri. parfumul rece și amar al iernii îl simt pe piele, pe sub hainele groase. am nevoie organică de verde. am nevoie de lumină. am nevoie să fac fotosinteză, sunt ca un bulb de lalea înghețat în pămîntul neprietenos. echinocțiul îl aștept...