În cotul stîng, mama mare mai are un extra-cot. Vinețiu și moale, cu mici gîlme, la atins. E ca un ghem de vine, de parcă zmeoaica cea rea acolo ascunsese vinele de la picioarele Țugulii taichii, cînd îl lăsase olog. Vara, cînd trebăluia prin curte, ne ațineam după ea...

E bine acasă. Acasă. Liniștea din siajul zgomotului. A doua mea primăvară. Primăvara 2.0. Aici, abia se începe. Am văzut, în sud, păpădiile devenind puf și apoi scuturîndu-se, liliacul înflorind și apoi uscîndu-se. Bujorii, la fel.Iar aici, aici abia se-ncep toate. Departe de orașul în care toate semafoarele-s roșii,...

Și s-a terminat.Scriu asta dintr-o cameră de hotel de unde se vede marea. Am stat în multe camere de hotel în ultima lună, dar asta e diferită. La fel cum va și următoarea, către care plec imediat, în pustiu. Aveam nevoie de asta, de un mic respiro înainte să...

(București, a patra și ultima săptămînă)Sunt momente în care mă simt înfrîntă, îngenuncheată. Îmi vine să zic: gata, nu mai pot. Plec acasă, descurcați-vă fără mine. Apoi îmi dau seama că nu pot. Și respir în pătrat, cum m-ai învățat tu. Și îmi zîmbesc, cum m-ai învățat tot tu.E...

nu mai fi egoistă, mi-ai spus,frumusețea asta a ta trebuie împărtășitănu o poți ține doar pentru tine, nu simți?și cu un singur gest mi-ai dat foc hainelorele ardeau sfîrîit, sutienul de dantelă neagră mi se răsucea în focam întins mîna să-l salvez dintre limbile ascuțile ale flăcărilorm-ai opritlet it...

Există zile în care mă simt, pur și simplu, cel mai norocos om de pe suprafața întregului pămînt, fără nicio exagerare stilistică. Cel mai fericit. Stau și mă întreb: ce naiba ai făcut să meriți toate astea? Cum ai ajuns aici?Există zile în care mi-e teamă că o să-mi...