Suflarea vipiei arde obrazul și așa supraîncins al orașului. Strada dormitează toropită. Puradeii stau ascunși prin case, moleșiți de soare, după ce bătrînele țigănci turcoaice au ieșit să-i strige cît le țin bojocii, de-a lungul străzii: Efeeee, Gihaneee, Giavid, Ertaneeee, iar ei se răspîndiseră ca potîrnichile, fiecare la casa...

Peste tot unde te uiți, numai oameni care înțeleg scurtimea vieții și importanța trăirii clipei. Mor după teoreticieni, cum le și își zice bărbatu-meu, păcat că numărul lor sufocă practicienii. Oamenii trăiesc aproape permanent în disonanțe cognitive. Eu fiind una dintre ei.#Mi-e tot mai greu să interacționez cu oamenii. Lumea...

Eu, cînd plec în vacanțe, îmi iau cu mine multe cărți. Îmi place mult să citesc cînd sunt la plajă, de exemplu. Și nu am înțeles de ce oamenii spun că lecturile de vacanță sunt, de obicei, lejere, de vară, eu citesc și în vacanță tot aceleași cărți pe...

M-am ținut de alergat. Mă țin, aproape zilnic. De două zile, am ceva dureri și sufăr că nu mă pot duce în pădure, însă mîine forțez, ce pot păți?Sunt absentă din viața mea și fiecare minut pe care îl am liber îl folosesc ca să scriu. Mai am foarte...

Am zis că de luni mă reapuc să alerg. Azi e luni. Azi e mîine-le, luni-ul ăla pe care mi-l propun de un an și jumătate și nu ajung niciodată să-l trăiesc pentru că mereu am dureri, mereu mă doare. Îl aud în cap pe bărbatu-meu rîzînd că eu...

Anul trecut am decis să-mi împart ziua cu tine. Nu mi-a fost ușor, știi doar, oropsita de mine, neiubita de mine, lipsita de respect de sine​ de mine credea că doar atunci are dreptul de a se simți importantă: de ziua ei. Mi-am dat seama de curînd de lucrul...