Împreună

În 2013 am scris un text. Apoi, Mirela Liliana Bucur, regizoare la Teatrul Andrei Mureșanu m-a rugat să construiesc în jurul ei o piesă. Am scris ce veți citi în cele ce urmează. Piesa a fost ridicată și am mai adăugat un personaj, verișoara italiancă, personaj care în cele din urmă a fost scos în versiunea finală a Mirelei. Piesa a fost jucată doi ani, în mai multe orașe, fotografiile pe care le vedeți aici sunt de la reprezentația de la C’Art Fest, din 2015. Eu am văzut-o de trei ori, mereu în primul rînd, cum se vede și din fotografia de cover. Mi-am adus aminte de ea zilele astea și am căutat textul, l-am recitit și mi-am zis că e păcat să nu fie publicat nicăieri. Așa că îl pun aici, sper să vă placă. Textul este așa cum l-am scris eu inițial, în 2013, fără intervențiile regizoarei care au apărut ulterior în piesa de teatru. (Pentru cei care au văzut-o)

Disclaimer: orice asemănare cu personaje din familiile noastre/voastre nu este întîmplătoare.

ÎMPREUNĂ, de Petronela Rotar

Personajele

(în ordinea apariției):

ANA – o casieriță de 25 de ani, absolventă de Comunicare, iubita lui Mișu, frumușică, dezghețată, ironică, cu simțul umorului, sensibilă

MIȘU – un student la Drept de 29 de ani, aflat sub papucul mamei, întreținut de iubită, cam pămpălău și obedient, însă cu potențial rebel

DOAMNA PORUMB – mama lui Mișu, profilul soacrei clasice, conformistă, acră, meschină și obsedată de control

COCA – verișoara lui Mișu și nepoata doamnei Porumb, o pițipoancă stridentă, genul plecat în Italia, plină de fițe

VASILE – tatăl Anei, un bețiv aproape simpatic, ratat, umil, care ar face orice pentru o bere

UNU

La o masă, Mișu și Ana mănîncă micul dejun, tăcuți. Ana e îmbrăcată de stradă, de serviciu, Mișu e în trening, în ținută de casă. Nu se uită unul la altul. În decor, un brăduț mic împodobit, o ghirlandă, lasă să se ghicească că e perioada Crăciunului.

ANA: Nu știu ce e cu tine, ești tot mai îngîndurat, Mișule. Știu că ai de luat și examenele alea de anul trecut, dar parcă prea o iei în tragic, să mor io!

MIȘU: Nu îți bate capul, Ană…

ANA: Ba îmi bat, că de aia mă duc 12 ore să stau în picioare la rahatul ăla de supermarket, ca să îți poți tu termina școala, auzi? Crezi că nu mi-ar plăcea și mie să stau în Ajun de Crăciun acasă, cum fac toți creștinii? Nici nu vreau să mă gîndesc ce mă așteaptă și azi, de o săptămînă parcă au înnebunit, nicio pauză nu mi-am putut lua zilele astea. Ieri era să fac un atac de panică, se făcuse o coadă lungă de tot și m-am uitat așa, peste tot magazinul. Viermuia, știi cum? Era ca la război, cum vezi în filmele alea pe cîmpul de luptă, parcă erau toți scoși din minți, am avut o senzație așa de nasoală, marfa se terminase pe rafturi, ai noștri nu pridideau să o pună la loc și toată lumea aia, alergînd de colo-colo, aruncînd cu furie în coșuri ce nimereau, m-a luat așa cu amețeală și mi s-a făcut deodată frică.

MIȘU: (amuzat) Frică? De tîmpiții ăia? Nu te-ai învățat cu ei pînă acum? Așa a fost și de Paște…

ANA: Băi, Mișule, frică. Da, frică. O frică grozavă, nu știu cum să îți explic, am avut cîteva clipe senzația că se termină tot, că așa arată sfîrșitul, știu, nu are logică ce spun, dar am făcut un atac mic de panică, la casă era o babă care luase o sută de kile de făină și se opintea cu ele, cred că m-am făcut palidă că m-a întrebat dacă sunt bine, haha. Ce știi tu, Mișule, tu ești un tip sensibil, pînă nu am fost eu să te țin acasă te-a ținut mică-ta, nu prea știi cum e cu munca…

MIȘU: Iar îmi scoți ochii? Știi bine că tu ai vrut așa… acum nu îmi reproșa. Tu ți-ai terminat facultatea…

ANA: (ironic) Adevărul e că fără facultatea aia nu puteam vinde la supermarket…

MIȘU: Știi că e provizoriu, am discutat despre asta…

ANA: Da, Mișule, e provizoriu, știu. Totul e provizoriu în rahatul ăsta de viață. Și eu sunt provizorie, pînă ți-o găsi mă-ta una mai bună, de familie, cu bani, cum te tot amenință…

MIȘU: (cu reproș) Ana…

ANA: (întinde o mînă, îl mîngîie pe față) Of, Mișule, Mișule, unde oi găsi tu una mai bună ca mine… Te iubesc, pămpălăule!

(Se ridică, înconjoară masa, îl pupă și îl ia în brațe, face niște gesturi erotice, Mișu se eschivează, o împinge ușurel.)

MIȘU: Termină de mîncat, că trebuie să pleci imediat!

ANA: (se duce la locul ei) Nu îți mai trebuiesc, Mișule… Mă cam eviți… Azi ce  faci? Te duci iar la Radu? Ce naiba tot faceți, agățați gagici pe internet? De aia nu mă mai vrei? Sau o ajuți pe mă-ta să facă sarmalele? (rîde)

MIȘU: Poate mă duc și la Radu… Pe după-masă vine mama la noi…

ANA: (iritată)Tu ai chemat-o? Hai, mă, Mișule, o să vin ruptă-n gură de la muncă, mă-ta îmi lipsește cînd ajung acasă? Aș fi vrut să fim singuri… vreau să îți spun ceva…

MIȘU: Nu am chemat-o eu, știi cum face, m-a sunat aseară că vine să ne aducă cîte ceva de mîncare și cînd a auzit că ești la muncă a zis că rămîne cu mine, să nu stau singur în Ajunul Crăciunului, că așa e tradiția…

ANA: Super! Tu o să îmbătrînești cu mă-ta, ascultă-mă pe mine. Sau cu Radu. Că petreci mai mult timp cu ei decît cu mine. Mă gîndeam că pui și tu mîna și strîngi și tu prin casă, că eu ajung la noapte… Dar prietenul tău Radu e mai important, iar tu nu îți aduni de pe jos nici șosetele, că așa te-a învățat mămicuța ta, nu m-aș mira să vin diseară acasă și te găsesc cu bavețica și mămicuța să îți dea cu lingurița sărmăluțe bune-bune, hai, deschide gurița Mișulică (se prostește)… Plec, Mișule, mă duc la muncă, salută-l pe Radu din partea mea, pe mă-ta las-o nesalutată… Hai, pa, strînge și tu masa măcar o dată, că dacă nu plec acum întîrzii… Crăciun fericit, Goe! (îl pupă cu zgomot, iese, Mișu strînge farfuriile oftînd)

DOI

Monolog Ana la serviciu, la casa unui supermarket. În mînă are un scanner, cu care scanează diverse obiecte. Vorbește pentru sine, iar din cînd în cînd se adresează cîte unui cumpărător (poate fi primul rînd din public și vorbi cu spectatorii, pe măsură ce trece de la unul la altul).

ANA: Ce coșmar… E seara de Ajun și eu sunt țintuită aici. Mișu e acasă, cu nesimțita de mă-sa, sper să le stea sarmalele în gît amîndurora. Incredibil ce tupeu pe hoașcă, după ce că-i țin progenitura acasă pe banii mei să studieze, să se facă avocat, și eu scanez compulsiv cîrnați și mezeluri 12 ore pe zi, și în seara de Crăciun, auzi, să învăț să îi fac sarmale, că el așa a fost învățat acasă, că fără miros de sarmale în casă nu se simte că a venit Crăciunul!!! Vrăjitoareo, eu sunt vegetariană, fă-i tu sarmale, dacă l-ai făcut așa pretențios și cu gusturi alese și băgați în voi carne tocată pînă vă ies bube la gură. Pff, că era să bat de două ori caserola ăsteia cu ciuperci și la ce coadă e, iar mă înjurau țăranii aștia, că pe toți i-au apucat AZI, în ultima zi, cumpărăturile, zici că le-a dat tuturor Noe sms și i-a anunțat că vine potopul. Ce faceți, băi, cu atîta mîncare, înecaților? Că poimîine deschidem iar. Cînd haliți toate mizeriile astea?

(se oprește, schimbă tonul cu unul oficial și amabil, ca și cum ar vorbi cu un client)

ANA: 445 de lei, doamnă. Mai poftiți pe la noi! Crăciun fericit!

(pauză scurtă, apoi reia monologul)

ANA: ‘Re-ai a dracu’, cu ciupercile tale! Tîmpiții ăștia zici că nu mănîncă decît de Crăciun. Oare ce or avea în cap cînd se bulucesc așa să cumpere atîta mîncare. Oare toți așteaptă zeci de musafiri? Păi, și ăia care sunt musafirii lor, ăia de ce mai cumpără, că doar se duc și crapă în ei la alții? Ai, fir-ai să fii, tu, Mișule, cum stai tu acasă tolănit pe canapea cu mă-ta aia deșteaptă cu tot, să îți ție de urît cît scanează proasta juma’ de magazin pentru burtoșii și îmbuibații ăștia.

(se oprește, schimbă iar tonul cu unul oficial și amabil, ca și cum ar vorbi cu un client)

ANA: Fiți amabil, produsul acesta nu are cod de bare, sunteți drăguț să așteptați pînă chem o colegă să ne ajute? (aparte) Îmbuibații naibii! Îmi pare rău, asta e procedura, durează un pic, știu că vă grăbiți, și domnii din spate se grăbesc.

(reia monologul, pe un ton crescător ironic)

ANA: Grăbiți-vă, că eu nu mă grăbesc. Eu am toaaată noaptea la dispoziție. Mie îmi face plăcere să vă servesc pe toți. De fapt, mai chemați-vă și rudele, am chef să stau peste program în seara asta, că mie și așa nu îmi place Crăciunul. Pe Mișu îl găsesc afumat, oricum, și pe mă-sa grijulie lîngă el, să învelească odorul, în caz că adoarme cu telecomanda și paharul în mînă. Oh, dar ce aveți aici? Doar 7 kile de carne și cîrnați, 5 pîini, 5 kile de roșii, 4 cozonaci fără gust, 10 ciocolate, 10 pungi de alune, două baxuri de doze de bere, un bax de cola, 7 sticle de vin, două de whiskey, un lichior pentru soție, tot ce am avut la promoție cu brazi și zurgălăi, bomboane de pom, conserve și pop-corn. Păi, parcă ieri ați mai luat încă pe atît sau aveți parastas?

ANA: (ton oficial) 653 de lei, vă mulțumim frumos! Sărbători fericite!

ANA: (monolog) Ce sărbători fericite, la ce fețe au ăștia, să mor dacă am văzut vreunu’ fericit. Uite-i pe ăștia doi, au verighete, pun pariu că nu au nici 3 ani de mariaj și ce scîrbiți se uită unul la altul. Doamna și-a pus șampanie în coș, e îmbrăcată bine, aș paria că e avocată cu cabinet, de care vrea și Mișu al meu să se facă. Sigur au casă mare, cu brad artificial și jeep. Și el o înșală, fii atentă cum butonează telefonul și se uită în jur neliniștit. Te-am prins, bengosule, o înșeli, ai? Siiigur ai vreo blondă planturoasă, faceți amor pe la birou și prin hoteluri, după cum te văd, te-ai săturat de aschimodia asta acră. Și acum suferiți, planturoasa cu burtosul ei acasă, tu cu aschimodia la cumpărături, dar mîine îi spui uscăturii ceva și fugi să te vezi cu amanta. Ah, ce i-aș face eu lui Mișu al meu, să mă înșele, eu să dau rest aici 12 ore pe zi, și el să se tăvălească cu vreuna…

ANA: (ton oficial) Îmi cer scuze, am bătut de două ori plasa, mai luați una sau așteptați să o scad? Îmi cer iertare…

ANA: (monolog) Mi-o fi luat neterminatul ăla vreun cadou? Găsesc ceva sub brad sau îl găsesc doar pe el beat la mă-sa în poală? Mișu ăsta nu mă apreciază, să mor eu. Băi, eu sunt absolventă de Comunicare, băi, și comunic cu tîrtanii ăștia, le urez sărbători fericite la toți nefericiții pînă mi se strepezesc dinții ca să plătesc chiria și să îl țin acasă pe el! Avea dreptate mama, trebuia să îmi găsesc și eu un băiat cu bani, să mă țină în puf, să stau și eu toată ziua la spa și la cosmetică, să îmi pun unghii false cu brăduț, cum are cucoana asta, să mă duc cu fetele la cafea, la mall la shopping, să o ard ca o șmecheră, nu ca o sclavă, ai, ai, Mișule, care o mai fi proasta să te ție cum te țiu eu?! Dar îl iubesc pe nemernic, ce să fac, așa linge-blide, coate-goale, mațe-fripte cum e și atașat de mă-sa de parcă e fra-su geamăn al lui Oedip. Ah, că de mă-sa nu o să scap eu ușor, dar nici nu mă las. Cum o sună plîngăciosul ăsta, numa’ în fustele ei ar sta, că îmi vine să mă descalț și să îl bat cu papucul cînd îl văd așa miorlăit și fleorțăit, păi, bărbat ești tu sau savarină? (pauză) Na, că ăsta burdihănos e ultimul pe azi. Afară e noapte, la copiii cuminți a venit Moșul, la Mișu a venit mă-sa, eu mai am pînă ajung acasă. Să vezi trafic acu’, o să îngheț pînă vine autobuzul, ajung după unșpe acasă, n-aș mai ajunge! Sper că miroase a sarmale, că altfel cum simt că a venit Crăciunul?! (pauză) Ăsta a venit după bere, uite cîtă bere poate să cumpere, îi e frică să nu rămînă nebăut de Crăciun, nu auziți mă că deschidem iar poimîine? Tot aici mă găsești, umflatule!

ANA: (ton oficial, dar obidit) Crăciun fericit și dumneavoastră!

TREI

(Înapoi acasă, Mișu și doamna Porumb, maică-sa, care deretică în timp ce Mișu stă la un computer și se joacă, iar din cînd în cînd își verifică telefonul, pe ascuns. Față de maică-sa are aceeași atitudine umilă ca în prima scenă, obedientă. E îmbrăcat cu niște blugi tăiați și un tricou colorat.)

DOAMNA P: (vorbește, în timp ce face treabă roboțește prin casă și se întoarce spre fiu-su ca și cum ar aștepta răspunsuri, deși ea continuă să turuie) Mișule mamă, dar fata asta nu deretică prin casă? Că sarmale nu vrea să facă, de gătit gătește numai garnituri că e fandosită din asta, cum îi spune, vegetariană, și mai e și casieriță de mi-e rușine să le spun doamnelor din bloc. Ieri a fost doamna Popescu la mine și mă întreabă: doamna Porumb, cum e fata asta de s-a încurcat Mișu al dumitale cu ea și mi-o crăpat obrazul de rușine, mamă, cum să-i spun că lucrează la magazin, că mă știe lumea de femeie cu educație. Am zis că e cu facultate și am schimbat vorba, ce să fac. Mă, Mișule, mamă, mie îmi pare cam îngălată, uite frigiderul ăsta e nedezghețat, mamă, și e Crăciunul, să știi că mie nu-mi place deloc!

MIȘU: (împăciuitor, dar complet neatent, în timp ce se joacă) Deretică, mamă, cînd are și ea vreme, că-i la magazin tot timpul, ce să facă?

DOAMNA P: Păi, să-și caute o slujbă mai bună, dacă nu, să o lași! Că nu e de nasul tău o casieriță! Tu ești băiat educat, acuși o să te faci avocat, îți deschide mama cabinet, cum să stai cu o casieriță?

MIȘU: Mamă, dacă nu ar avea slujba aia, din ce am trăi? Ea plătește chiria și mîncarea și știi doar că…

DOAMNA P: (îl întrerupe) Lasă, Mișule că nu ai tu nevoie de chiria ei, te muți înapoi acasă! Ce dacă ai imediat 30 de ani, ai camera ta, nu te deranjează nimeni, tu studiezi, eu îți gătesc ce îți place, las-o, Mișule, și hai, mamă, acasă, că eu te învăț de bine, sunt maică-ta, cînd ți-am vrut eu răul, mamă? Tu nu știi că cine nu ascultă de părinți plînge cu lacrimi fierbinți? Acuși o să intri în barou, îți găsești fată pentru tine, avocată, de familie bună, n-ar fi rău să aibă și ceva zestre. Tu știi că mie nu îmi place deloc de asta, eu sunt sinceră, mamă, nu e de tine și gata!

MIȘU: Mamă, așa ai zis de toate fetele pe care le-am adus acasă, niciuna nu e destul de bună pentru mine, e vreuna să-ți fi plăcut?

DOAMNA P: Acum, eu sunt de vină că te-ai încurcat cu toate curviștinele? Mișule, eu pe tine te-am crescut să profite de tine orice rapandulă care nu știe să facă o sarma și vinde la supermarket? Păi, tu ești băiat frumos și deștept, mînca-te-ar mama, toate doamnele din bloc îmi spun, doamna Porumb, Mișu al dumitale are viitor, o să fie om mare! Și eu să te las să stai în chirie cu o vînzătoare care nu dezgheață frigiderul de Crăciun? Femeie e aia? Păi, eu, mamă, roboteam pînă la două noaptea, veneam de la servici și mă apucam de trebăluit, toată noptișoara găteam și spălam și dezghețam frigiderul, cu peria în genunchi spălam linoleul, lună era casa, de puteai să lingi pe jos, nu ca asta a ta, mie să nu-mi spui că nu are timp, să nu doarmă dacă muncește prea mult!

MIȘU: (se ridică de la calculator) Mamă, oprește-te puțin, eu ies, mă duc pînă jos, pînă nu se închid magazinele, că nu i-am luat nimic de Crăciun, o să vină acasă și o să se supere că nu găsește nimic sub brad, măcar o ciocolată să-i iau…

DOAMNA P: (îl întrerupe răstit) Să nu-i iei nicio ciocolată, Mișule, că se îngrașă și aia-i mai lipsește, după ce că nu e bună de nimic, să mai fie și grasă! Ce cadou îi trebuie, nu ești tu destul cadou? Să își facă cruce și să zică mersi că te uiți la ea, nu să aștepte cadouri! Auzi, să îi ia cadou, că se supără, sclifosita. (îngrijorată) Vai de mine, mamă, dar să nu ieși așa afară, că ți-e frig, du-te și schimbă bluza aia urîtă, parcă ai fi ghei din ăla, ea îți cumpără hainele ăstea urîte? Ptiu! Păi, cînd te îmbrăcam eu, Doamne, ce frumos erai!, ca un brad, mă opreau doamnele pe scară: doamna Porumb, ce băiat frumos ai, o să frîngă toate inimile, de creștea sufletu’ în mine, și acum uite la tine cum umbli, să schimbi acum bluza aia și blugii ăia rupți, că ne supărăm! N-ai și tu niște pantaloni de stofă frumoși, că e sărbătoare, mă faci de rîs, numa’ să ajungă acasă vînzătoarea ta, că o să îi zic eu vreo două, îi dau eu cadou, de nu se vede! (se duce către el, îi dă haina jos de pe umeri și îl mîngîie) Haide, mamă, nu te duce nicăieri că e frig, îți mai pune mama încă un păhărel de vin, mîncăm o sărmăluță, mai povestim, îți fac pătuțul, dacă te ia somnul, o aștept eu cînd vine și plec, nici nu mă simți, știi că mie nu îmi place să mă bag așa, să te deranjez, hai, stai cu mama, așa, nu știu ce e cu tine în ultima vreme, mă cam eviți, nu îți mai trebuiesc… (îl așază pe scaun la loc, continuă pe un ton duios, mămos) lasă că îi iei altă dată cadou, mai întîi să merite și după aia să aibă pretenții. Și mai gîndește-te la ce ți-am zis, mamă, acum nu, că sunt sărbătorile, dar după anul nou, las-o și hai acasă, îți găsește mama alta mai bună, nu vegetariene din astea de te țin cu frunze, parcă ai și slăbit și te-ai tras la față de cînd stai cu ea!

PATRU

(Mișu intră în baie, se așază în fața oglinzii și vorbește imaginii din oglindă. E puțin amețit de la vinul băut cu mumă-sa, deci curajos. Se însuflețește pe măsură ce își vorbește, e zeflemitor și scîrbit de sine în același timp.)

MIȘU: Ești un papă-lapte, băi. Are dreptate Ana. Ești un labagiu. Te conduce mă-ta, nu ai boașe să o înfrunți. Cînd nu te conduce mă-ta, te conduce femeia, băi, ești un la-ba-giu! (o imită pe mă-sa) Mișule, nu te duce, lasă, îți face mama pătuțul, mîncăm o sărmăluță… De-ar ști mă-ta, nu ți-ar mai face pătuțul. Băi, tre să îi spui. Tre să le spui. Amîndurora. Băi rahat cu ochi, e timpul să nu îți mai fie frică de mă-ta, ia să te văd: mamă, eu NU vreau să mă fac avocat, mă las de facultate. Și… (pauză) Nici nu poți să o zici.

(se aud bătăi la ușă și vocea stridentă a mume-sii de după ușă)

DOAMNA P : Mișule, mamă, ești bine, puiule? Ce faci atîta în baie?

MIȘU: Lasă-mă, mamă, în pace! Stau și eu pe budă! Vin imediat!

DOAMNA P : Am zis să nu îți fie rău… (vocea se îndepărtează)

MIȘU: (în oglindă) Are dreptate Ana: mă-ta, “doamna” Porumb, e nebună! Și io ce vină am? Parcă eu sunt mai normal? Tot din cauza lor sunt așa. Nu e nevoie să mă duc la psiholog să știu asta, niște escroci psihologii, îți iau o grămadă de bani și nu îți spun nimic, tot tu trebuie să îți dai răspunsurile. Io știu exact care e faza cu mine, nu degeaba mi-e așa silă de mine, mi-e silă de mine fiindcă mă cunosc, băi! Nu trebuie nimeni să vină să îmi spună de ce sunt o momîie de bărbat, fără sînge în instalație. Văd și singur. Și dacă văd, la ce mă ajută, parcă pot schimba ceva? Nu s-a inventat pastila pe care să o iei și să te facă macho și normal la loc. Așa că la ce mă ajută dacă știu? I-aș spune amărîtei ăleia că e vina ei, că e vina lor, dar tot nu ar înțelege. Ea crede că m-a crescut bine, proasta. Crede că a făcut bine, nu o să îi intre niciodată în cap, orice i-aș spune. Cum o să fie vina ei? Păi, nu i-am auzit bătîndu-se toată copilăria, cu tata? Doamne, ce îi dădea mama cînd venea beat de la crîșmă. Sau cînd îl aducea ea, de guler. Ăla se împiedica, ea îi mai dădea o scaltoacă, îl tîra în casă și apoi îi căra la pumni. Și urletele, Doamne, ce mai urlau unul la altul. Îl spurca, de nu îl mai spălau șapte ape. Și a doua zi primeau musafiri de parcă totul era roz, doamna Porumb în sus, doamna Porumb în jos… Ce dracu’ să înțelegi din asta? Altfel, dacă o întrebi, ea e o femeie cu educație, o știu doamnele din bloc educată toată. Doamnele din blocul ăsta nou, unde ne-am mutat după ce s-a îmbolnăvit bătrînu’ de TBC, cînd deja trăgea să moară, că ălelalte o știau de smardoaică. Acolo nu mai era așa de doamnă, cînd îl trăgea pe babacu’ beat mort pe scări. Săracu’ tata, cum să nu bea… Nu-i tăcea gura ăsteia nici noaptea, taca-taca, taca-taca, taca-taca. Una-două îl plesnea. Și eu stăteam după taburet și mă uitam cum sare la el și mi-era scîrbă de tata, de propriul meu tată! Că nu era bărbat și nu îi dădea înapoi două peste meclă, se lăsa umilit și înjosit, ăsta exemplu de bărbăție am văzut eu în casă! Doamne, ce îi uram! Acum nu îi mai urăsc, dar femeia asta nu a încetat să mă intimideze… (pauză) Auzi, să mă mut înapoi cu ea…Da, băi, dar nu ai avut curaj să îi zici în față că nu te mai duci nici mort acolo.

(pauză, își dă două palme în oglindă)

Cel mai bine a fost cînd lua Xanax. Ce tîmpită și farmacista aia, asta s-a dus și i-a zis că nu poate să doarmă, că e agitată că a murit bărbac-su și nu poate trăi fără el, se sinucide și ea, și cretina aia i-a dat două cutii de Xanax… Să fi știut farmacista pe cine plînge ea nu îi dădea nimic… S-a prefăcut bine cotoroanța, sau poate chiar suferea că nu mai are cui mînca ficații, decît mie. Nu degeaba a făcut bătrînu’ ciroză, i-a mîncat cu lingurița ficatul, zi de zi… Și ce îl mai jelea după moarte, dacă nu o știai dinainte, o credeai a mai iubitoare soție. A crezut-o și farmacista. Și lua nebuna cîte 4 Xanax pe zi. Băi, 4! Radu cînd avea probleme îi prescrisese psihiatra una pe zi, iar asta lua 4! Ce îi mai plăceau drogurile lu’ ha bătrînă! Era high de dimineața pînă seara, a fost cea mai bună perioadă a mea, pîs nu mai zicea, umbla cu pupilele dilatate și cu rînjetul ăla cretin pe față, nici nu m-am prins ce dracu’ ia… După cîteva luni era deja dependentă, își făcuse rost și de rețetă, pe cine o mai fi prostit, ce m-am chinuit cu ea să o scot, mai bine o lăsam așa, lua o supradoză, murea fericită și îmi vedeam și eu de ale mele. (pauză) Acu’ o să mă duc să îi zic, că dacă nu mă duc acum nu o să o mai fac niciodată. (exersează în oglindă, își compune o morgă serioasă) Mamă, eu mă las de facultate, nu vreau să mă fac avocat ca să fii tu fericită, gata, nu mă mai duc de la anul la facultate. Așază-te, te rog, mai am ceva important să îți spun. Nu, nu e bine. Ia un loc, mai e ceva… Nț. Băi, TREBUIE, e viața ta, a ta, nu a mă-tii. Și săraca Ana… Ana e frumoasă, tînără, o să mă urască un pic, apoi îi trece… Știu, bă, muncește pentru tine, dar ea a vrut, nu ai obligat-o, tocmai de aia trebuie să rupi pisica…

(îl întrerup din nou multe bătăi la ușă, se aude iar vocea mume-sii, alarmată)

DOAMNA P: Mișule, a venit Ana, mamă, ieși odată de acolo!

CINCI

Stop cadru pe Ana, la supermarket, la final de zi. Luminile se schimbă, sugestiv, și ne aflăm în plin vis al Anei. Se aude o muzică psihedelică. Ana cu ochii închiși și cu scannerul în mînă, luminile în magazin sunt stinse. Prin fața ei se perindă, ca pe banda rulantă, oameni goi ambalați în folie, ca niște pui refrigerați, unul cu cap de porc dar în costum cu cravată, o doamnă ca o roată de cașcaval. La final, trec Mișu și cu mă-sa, ținîndu-se de mînă și dansînd, în chip de mop, ea, și spălător de weceu, Mișu, cu capul de mop, respectiv peria, în sus. Baba are bigudiuri în mop și mărgele sclipicioase la gît, iar peria de weceu are papion. Cu toții au coduri de bare uriașe pe ei. Cei doi, mama și Mișu, se opresc în fața Anei, care e cu scannerul în mînă, se scălîmbăie și nu se lasă scanați, imaginea pe care o compun cei doi este grotescă. Ana amețește, se învîrtește, luminile scad, muzica se estompează.

ȘASE

(Înapoi în casa celor doi. Mișu, Ana și Doamna Porumb stau la masă. E o atmosferă grea, îmcărcată, apăsătoare.)

DOAMNA P: (înțepată și reproșativă) Tîrziu ai ajuns, Ană, se răciră sarmalele alea și Mișu săracu a stat nemîncat pînă acum, nu a vrut cu niciun chip să mănînce, auzi, pînă nu vii și tu… E seara de Crăciun, nu puteai pleca și tu mai devreme de la serviciu ăla, să mîncăm și noi ca oamenii?

ANA: (rece și ironică) Nu puteam, doamnă, programul e fix la magazin și a fost lume buluc…

DOAMNA P:  Păi da, mamă, săracii oameni, ce să facă și ei, cumpără cînd pot, că trebuie să mănînce, e Crăciun pentru toată lumea… Or fi muncit pînă tîrziu și ei, ca tine, n-or fi avut timp nici să curețe acasă cum trebuie, dar lasă că ți-am făcut eu curat, ți-am dezghețat frigiderul, nu se poate, fetiță, să te prindă ajunul Așa, acum am pus eu mîna și am făcut…

ANA: Mă ocupam eu, doamnă, nu trebuie să veniți să îmi faceți mie curat și să îmi dezghețați frigiderul… (către Mișu, enervată, Mișu nu spune nimic) Mișule, de ce ai lăsat-o pe mama ta să ne facă nouă curat în casă?

DOAMNA P. : Lasă, dragă, că doar pentru el am făcut, nu e el copilul meu? Am mai stat de vorbă, am mai strîns, nu trebuie să îl cerți acum, săracul, știi că el e stresat cu facultatea aia a lui, că e grea, nu e de colo să faci Dreptul, mi-a zis și doamna Ionescu, doamna Porumb, grea facultate i-ai ales lui Mișu, gineri-su e procuror, știe ea mai bine…

MIȘU: (o întrerupe, brutal) Mamă, eu nu vreau să mă fac avocat!

(pauză, doamna Porumb face ochii mari, Ana la fel, că Mișu a îndrăznit în fața mume-sii, apoi o pufnește rîsul)

DOAMNA P: (nevenindu-i să creadă) Ce-ai zis, mamă?

ANA: (rîzînd, surprinsă) Mișule, tu ai glas?

MIȘU: (cu un curaj nebun și un ton crescător) Am zis că nu vreau să mă fac avocat. O să renunț la facultate. Îmi pare rău, nu pot să fiu avocat! M-ai împins de la spate, am făcut doi ani, dar mi-am dat seama că eu nu sunt făcut pentru asta, nu o să fiu niciodată un avocat bun și nici nu vreau să fiu…

DOAMNA P: (iritată și revoltată) Mișule, mamă, revino-ți că te plesnesc! Cum crezi că îți dau voie să îți bați așa joc de mine și de viața ta! Păi eu te-am visat avocat și tu după doi ani de studii te lași de facultate? Și, mă rog, ce vrei să faci, să te angajezi casier la supermarket?

ANA: Chiar, Mișule, că e un loc liber de la anul… O faci pe maică-ta fericită, îți iei un job bun, suntem și colegi… (continuă să rîdă tare)

MIȘU: (țipînd) Gata! Terminați amîndouă. Mamă, gata, nu mai am doi ani! Uită-te la mine, sunt cît malul, te-am suportat destul, eu nu sunt tata, auzi, să mă plesnești tu pe mine! Fii atentă la ce îți zic, că nu o să mai repet: nu mă fac avocat și nu mă mai interesează ce vrei tu pentru mine… Gata, te duci acasă la tine și nu mai calci pe aici, o lași și pe Ana în pace!

DOAMNA P: (izbucnește) Știam eu că de la rapandula asta o să mi se tragă, tu l-ai învățat să se poarte cu mine, așa, nu? (suspină) O casieriță! Ce așteptări să ai! Șarpe încălzit la sîn, ți-am fost ca o mamă și uite ce l-ai învățat pe Mișu să facă… Mișule, o să plîngi cu lacrimi fierbinți, mama e numai una, cine să îți vrea binele dacă nu mama?

MIȘU: (implacabil) Termină cu văicărelile, Ana nu are nicio vină, m-am săturat și gata. De tot. Și de tine, Ana, nu ești mai bună ca ea.

DOAMNA P:(lingușitor) Așa, mamă, las-o și vino acasă, găsim alta mai bună, te căsătorești, faci nuntă frumoasă, la cîte nunți am fost cu taică-to, Dumnezeu să îl ierte, vă îmbogățiți, cîte obligații au să vină înapoi…

MIȘU: (izbucnește nervos) Nu îmi găsesc mamă nicio femeie să mă căsătoresc!

DOAMNA P: (voit ironic) Dar ce o să îți găsești, mamă, un bărbat?

MIȘU: (pauză scurtă, apoi declamă) Da, mama. Un bărbat. Dar l-am găsit deja. Pe Radu.

ANA: (care se uitase amuzată și interesată la dialogul celor doi, sare ca arsă și țipă isteric) Ce vrei să spui, Mișule? Mișule, ce vrei să spui?! (tot mai isteric) Adică eu te țin acasă să faci o facultate la care nici nu prea te duci și la care vrei să renunți și tu ți-o tragi cu Radu? Mă înșeli cu un bărbat, nici măcar cu o femeie? Mișule, răspunde, că fac o criză!

(Mișu sfidează, dar tace, baba e interzisă, Ana începe să plîngă)

ANA: (hohotind) Și o spui așa, în seara de Crăciun, de față cu mă-ta? Dacă tot ți-o tragi cu ăla, nu meritam să vorbești prima dată cu mine? Doamne, Doamne! (se ține cu mîinile de cap) La ce ți-ai bătut joc de mine, dacă ție îți plac bărbații? Spune, vreau să înțeleg!

MIȘU (dezolat, vinovat): Îmi pare rău, Ana, ar fi trebuit să îți spun mai demult. Și nu așa, ai dreptate. Nu ai tu nicio vină…

(doamna Porumb, care a tăcut siderată, îi întrerupe, iar cînd vorbește folosește un ton jos, definitiv)

DOAMNA P : O să mă sinucid.

ANA: (amenințător) Și eu o să mă sinucid!

MIȘU:  Sinucideți-vă amîndouă, dar să vă intre bine în cap că nu o să fie vina mea. Nu o să mă simt vinovat. E alegerea voastră. Să fie clar! M-am săturat să mă simt vinovat pentru ce sunt și ce fac și pentru ce provoacă asta în ceilalți! E treaba fiecăruia cum se descurcă. Credeți că mie mi-e ușor? Ana, uită-te la mine, (o prinde de bărbie și o forțează să se uite în ochii lui, ea suspină și se trage) cu tine vorbesc, că mama nu înțelege, crezi că mie mi-a fost vreo clipă ușor? Te-am iubit, așa homosexual și prost cum mă vezi, ca pe o soră, poate, dar te-am iubit! M-am obișnuit așa, de mic, să ascund cine sunt, ca să am și eu un loc în lume, să nu fiu proscris. M-am prefăcut că sunt ca toți ceilalți, să îi fac pe plac mamei, da, mamă, ție, nu mai da ochii peste cap, am vrut să fiu iubit și acceptat fiindcă știam în sufletul meu că nu m-ai accepta niciodată dacă ai afla că nu sunt ca toți ceilalți, o, ce catastrofă, lui Mișu îi plac băiețeii, doamna Porumb nu mai poate da ochii cu vecinele, Mișu al ei e o rușine! Nu-i așa mamă? Hai, sinucide-te! Sari acum de la etaj, să vedem cine o să te prindă!

DOAMNA P : (dramatic) Atunci o să mă apuc iar de pastile!

MIȘU: (zeflemitor) Apucă-te, dar ia o supradoză!

DOAMNA P :(dramatic) M-ai nenorocit, Mișuleee. Mi-ai distrus viața. Eu nu te-am crescut să fii homosexual, Mișule. (bocește tot mai tare) Nu, nu pot să accept, Ană, zi și tu ceva, tu îl lași să fie homosexual? Îi permiți una ca asta? Stai ca proasta și te uiți, nu zici nimic și ăsta ne nenorocește pe amîndouă! Doamne Iisuse Hristoase, în sfînta seară de Ajun, să îmi zică mucosul ăsta că el se iubește cu bărbații, cu ce am greșit, Doamneee, cu ce am greșit?

MIȘU: Mamă, nu e o alegere, așa m-ai născut, tu m-ai făcut așa, înțelege odată! Nu am fost ni-cio-da-tă atras de femei, mereu mi-au plăcut bărbații, dar m-am ascuns că mi-a fost teamă de tine, de tata, de ce o să zică lumea, că o să mă dezmoștenești. Am făcut ce ai zis tu toată viața, am adus și fete acasă, m-am străduit să fiu normal, numai că nu am cum să devin ceva ce nu sunt și nu mai suport, auzi, NU MAI SUPORT! Nu îmi pasă dacă te sinucizi, dacă nu fac asta mă sinucid eu, auzi?

DOAMNA P : (hotărît, apoi lingușitor, apoi iar hotărît) Mai bine mort decît homosexual! Mișule, însoară-te mamă, cu Ana, cum ai stat pînă acum poți să stai și de acum încolo… Ană, fă ceva!

(Ana stă cu capul în mîini, pierdută, plînge, nu spune nimic)

Din public, pe o ușă laterală, intră un bărbat cu căciulă de Moș Crăciun. Se adresează spectatorilor, fără să urce pe scenă.

VASILE : Crăciun fericit, doamnă! Nu aveți nevoie de un Moș acasă? Pentru copii? Sau pentru dumneavoastră… (rîde) Ho, ho! Haideți doamnă, că nu cer mult. Un păhărel de țuiculiță, pălincuță… berică? Merge și-o bericică, ho, hooo! Vai de mine și de mine, de cînd am rămas șomer, nici de babalîc de Crăciun nu mai sunt bun… Nimeni nu mă vrea. De 6 ani nu mai muncesc, nevasta m-o lăsat, haideți doamnă, nici dumneavoastră nu aveți nevoie de un Moș? Că vă văd destul de babă, hohooo! Să știți că mă pricep la multe, e drept că îmi place beuturica, dar cui nu îi place? Nevastă-mea o plecat că cică beau, e drept, beau! (scoate o sticluță mică din haină, ia o dușcă, icnește) Aaah, ce bună e, a naibii țuiculița, dar s-a terminat! Pfffiuu. (o întoarce cu capul în jos, o scutură) Nicio picătură nu mai e, în buzunare suflă crivățul… (scoate buzunarele pe dos) E vai de steaua mea, nu o pot agăța nici în vîrful bradului din centru! Bună seara, doamnă, Crăciun Fericit, de un Moș Crăciun nu ați avea nevoie? Pentru copilași? Nu? Nu sunt un bețin ordinar, doamnă, de ce mă insultați, sunt un bețiv extraordinar! (rîde)

(Își freacă mîinile să le încălzească)

VASILE : Nu mă vrea nimeni, ce să fac. Uite cum îngheț în drum, alții se duc să halească sarmale, să beie ceva, ce dor mi-e de o dușculiță, ca de răposata mama! Mai bine mă duc la fie-mea! Are bărbac-su ceva prin casă, că și lui îi place șprițul. Apăi eu nu am încredere în omul care nu bea deloc! Mă duc, n-or să lase un șomer, un sărman, în ger în ajunul Crăciunului! Poate o făcut cuscra niște cozonac, mă omenesc și eu… Ho hooo!  (iese din public pe unde a intrat)

Înapoi pe scenă, acasă la Ana și la Mișu, unde doamna Porumb încă bocește.

MIȘU : Ajunge comedia asta, mamă. Ana, eu plec… Iartă-mă, dacă poți. Mă duc la Radu… E mai  bine pentru toată lumea, o să vezi, decît să stai cu un dobitoc ca mine, e mai bine, o să vezi… (se bîlbîie, își ia haina și dă să iesă, cele două rămîn la masă interzise. Cînd ajunge în hol, se aud bătăi în ușă, tot mai tare, o voce de bărbat beat se distinge: primiți cu colindul?, în casă toți intră în panică)

DOAMNA P : (panicată) Ană, ăsta e bețivul de tac-to!!! Aoleo, ce ne facem, ce moment și-a găsit și ăsta!(hotărîtă) Mișule, nu deschide!

MIȘU și ANA : (deodată) Doar nu îl ținem la ușă!

Mișu deschide ușa, în casă năvălesc, gălăgioși, plini de veselie, verișoara din Italia a lui Mișu și tatăl Anei, ultimul afumat bine.

VASILE : (forțat) Hohoo, Crăciun fericit, copii, Crăciun fericit, cuscră! (contrariat) Dar ce e cu mutrele astea lungi? Ei, nu o să credeți cu cine m-am întîlnit la intrarea în scară: cu Cocuța!!! Așa coincidență, amîndoi ne-am gîndit să vă facem o surpriză de Crăciun, să venim cu colindul!

COCA : (vorbește cu un pronunțat accent italian, folosește conjuncții și cuvinte italienești și italienizate, lungește vocalele de final) Cugino, mătușă, che bucurie! (se repede și îi pupă zgomotos) Abia ce am venit din Italia, e, am zis să văd ce mai face mătușa mea preferata! Ana, (cam acră) ești un poco palida, amica, e!,  porca Madona!, e seara de Crăciun, are dreptate Vasile, parcă e înmormîntare a voi, noroc cu noi că am picat să vă mai înveselim. Mișule, cugino, ce stai în ușa, vino și pupă-mă!

VASILE : Dar chiar, tată, că mi s-a uscat gîtlejul pe frigul ăsta pînă la voi! Nu ai și tu o bere în casă? Ana, dă-i o bere bătrînului de taică-to…

ANA : (amară și sarcastică) Ah, tată, ai rămas fără bani de băut în ziua de Crăciun, așa? De mîncat, sigur nu ai mîncat… Uite, a făcut cuscra (pronunță apăsat vorba asta) niște sărmale bune-bune, să te lingi pe degete, nu alta!

VASILE : (împăciuitor) Ei, tată, nu fi și tu așa, lasă, dă o bericică, cine-a mai pomenit să te prinză sara de Crăciun treaz! (între timp ,Mișu îi dă un pahar de bere) Hai noroc, Mișule, ce ginere bun mi-am găsit! Dar tu nu bei, tată? Haide Mișule, Cocuța, vai, ce elegantă ești, nici nu am observat în chiorala de pe scară, vezi Ană, uită-te și ia aminte. Auzi măi copii, (sughite), dar voi cît mai trăiți în păcat așa, măi, că sunteți creștini! (către doamna P.) Cuscră, eu așa zic, că copiii ăștia tre să-și pună pirostriile, să fiu și eu socru-mic, dumneata soacră mare, să se ia la biserică, nu mai trăiască așa, ca păgînii! (către Ana) Dragă, pe vremea noastră nu se putea așa ceva, se chema curvăsăraie! Io am cerut-o pe maică-ta după o lună și am așteptat după ea 4 ani! Că era prea tînără. Și am așteptat, ce să fac, dar să nu crezi că am trăit împreună pînă la cununie. Nu se pomenea așa ceva pe vremea aia, ca acum, se bulesc de la 15-16 ani! Maică-ta s-o măritat fată mare!

COCA : (sfătoasă, în timp ce ceilalți tac, încurcați iar doamna P. suspină) O, asta e una moda așa, demodata, aici în România, în Italia oamenii trăiesc molto bene așa, necăsătoriți, e! Amore să fie! Sau bani! (rîde, apoi către Mișu) Cugino, dacă ești amabile, aș dori și eu niște acqua, o, come si dice in rumeno, Coca-Cola!

MIȘU : (zeflemitor) Cocuța, amica, dar de doi ani, de cînd ești în Italia ai uitat să vorbești românește!

DOAMNA P. : (intervine) Mișule, lasă fata în pace să vorbească cum vrea! Ei, drăcie! (către Coca) Dar are dreptate Vasile, mamă, ce elegantă ești, zi-i tu la mătușa, ce mai faci, cum îți merge în Italia, am auzit că nici acolo nu mai e așa bine!

COCA : (ofensată de remarca lui Mișu) E, mătușă, depinde molto cine ești și ce muncești, mie mi-a mers foarte, e, bene! Italia e o țară extraordinaria, am avut tot ce mi-am dorit, e, după ce am ajuns acolo, la început lucram la un bar din ăsta, de noapte, come si dice, nu era munca ușoara, dar acolo am cunoscut un italian care nu m-a mai lăsat să muncesc, m-a ținut în puf, țoale de firmă, numai Guci, Șanel, Luis Viton, plimbări, mi-a luat tot ce mi-am dorit (se uită spre Ana), nu ca altele, care se chinuie, ce să îți spun, am vizitat toată Europa, am văzut insulele Canare, Ibiza, cel mai mult mi-a plăcut la Madrid, la parcul lui ăla, come se dice, Gaudi…

MIȘU : Aia e Barcelona!

COCA : (și mai ofensată) Barcelona, Madrid, tot Spania!

VASILE : Exact, cine le mai ține minte, Cocuța, așa, și acum unde e italianul, de ce nu a venit cu tine? Auzi, dar voi acolo, tot așa, tot țiitoare din asta, concubină ești, ca Ana mea? Măi, Mișule, mai dă, tată, o bere!

ANA : Chiar așa, Coca, unde e italianul? Presupun că e un tînăr, chipeș, pe el de ce nu l-ai adus? Sunt sigură că vărul tău, Mișu, ar fi fost încîntat să îl cunoască… Nu e așa, Mișule?

(Mișu tace și îi aruncă o privire săgetătoare, doamna P. își pune mîna la gură, tatăl mai bea o dușcă)

COCA : (încurcată) Italianul, ăă, e la Roma, cu afaceri. Eu am venit și mai stau așa, o vreme, vedem… (apoi rapid, schimbă vorba) Mio amore e giovano, are 50 de ani și puțin, cum să spun, se ține foarte bine, e molto elegante, nu ma încurcam eu cu un vecchio, cu un moș, cu moșii se încurcă urîtele…  Ana, dar tu ce faci, ești foarte, ă, suparata?

ANA : (malițioasă) Eu lucrez într-un hipermarket, Coca, nu știu italiană, nu am Luis Viton din ăla, sunt casieriță ca să îl întrețin pe văru-tu ăsta minunat! La noi e invers. Totul e pe invers, zi tu, nu e așa, Mișule?

DOAMNA P. : (alarmată să nu deconspire Ana secretul) Ei, hai, Anuță, nu te mai agita așa, mamă, că nu e dracul așa de negru! (către Coca) Ana are facultate, Cocuțico, e fată deșteaptă tare, serviciul ăsta e așa, temporar, pînă își găsește în domeniu, îl mai ajută pe Mișu să termine și el avocatura, o să fie foarte bine, Mișu o să își deschidă cabinet…

VASILE : (vesel și matolit bine) Vaai, ce vești bune, felicitări copii, Ana (dojenitor), lu’ tăticuțul să nu îi spui nimic, eu sunt ultimul care află, eee, asta cere o sărbătorire, Mișule, tată, mai adă o bere, mai ai? Ginerică, ce băiat bun mi-am găsit eu de ginere, măi, măi, dă tată berea aia, că tare mi s-a uscat gîtul, păi să aveți voi planuri așa mari și să nu îi ziceți nimic lui tăticuțul!

ANA : (exasperată) Mișule, nu îi mai da nimic! Tată, nu vezi că ești beat? Prost moment ți-ai mai găsit, ca de obicei! Și tu și parașuta asta, să apăreți așa, neinvitați, în seara de Crăciun. Mișule, vreau să plece toți din casa mea! Acum!

COCA : Eu nu sunt parașută, amica, că nu am făcut trotuarul în Italia. Mă simt molto jignita! Venisem să vă văd, mătușa, că mi-a zis mama că ești mai mult singurică în casa aia mare a lu’ matale și… adevărul e că sunt cam strîmtorată acum, nu mă pot întoarce în Italia și nu am unde sta, tu știi că la mama e locul mic și sunt mulți, nu te deranjez mult, sunt fată cuminte… dar dacă așa sunt tratata, a rivederci, eu nu mai stau să fiu jignita în casa vărului meu…

ANA : Eu plătesc chiria, Gucci! E casa mea!

Cocăi îi sună telefonul, se albește, ezită să răspundă, apoi răspunde în italiană. 

COCA : Pronto, Fabrizio. (ascultă un moment) NO! NO! Non osare di fare questo!!! Vafanculo! Deficiente! Non mi fare questo! Figlio di putana (plînge tot mai tare) Mi distruggi! Non torno più da te, in Italia! E finita! Vafanculo!!! Mi distruggi! (închide, plîngînd)

MIȘU : Coca, ești bine? (răutăcios) Că nu pari să fii așa de bine cum spuneai. Liniștește-te, toți suntem agitați în seara asta… (se întoarce către tatăl Irinei) Vasile, o ajuți tu pe Coca să ajungă la un taxi, te rog?  Ana e și ea obosită, a muncit toată ziua, e foarte nervoasă, vă conduc… Crăciun fericit!

 (cei doi ies, Vasile clătinîndu-se, încearcă să îl ia de gît pe Mișu, să îi ceară ceva la ureche, Mișu îl conduce spre ușă)

MIȘU : Ana, îmi pare rău de seara asta. Plec și eu. Mă duc. Vorbim, cred. Mamă, să nu mă suni iar isteric, îmi închid telefonul. (iese și el)

Cele două rămîn singure, Ana se scurge pe un scaun.

DOAMNA P :  (bocește) Îi crești și cînd se fac mari te distrug… (deodată se scutură și devine hotărîtă) Ană, nu mai fi supărată. Să știi că eu pe tine te-am plăcut dintotdeauna, tu ești fată cu școală, chit că lucrezi la supermarket. Nu fi supărată, o să se întoarcă el, o să vezi! Mie de tine mi-a plăcut cel mai mult dintre toate pe care mi le-a adus acasă, auzi, e homosexual! Eu nu cred, fata mamii, a zis și el, așa, la nervi, nu cred și pace. Lasă că îl aduc eu înapoi, mamă, vă ajut, faceți nuntă frumoasă, nu îl lasă pe el inima să fie homosexual… Mie îmi place de tine, dacă vreți, vă puteți muta mamă acasă, să nu mai stați cu chirie, termină și Mișu facultatea, deschidem cabinet, faceți un copil, îl cresc eu cum l-am crescut și pe Mișu, nu fi supărată, o să vezi, o să vină înapoi și o să fie bine… a zis și el, așa, la nervi că e homosexual, nu are el suflet să fie, o să vezi…

(baba se duce și o ia în brațe, lumina se stinge în timp ce doamna Porumb se luptă să o îmbrățișeze cu sila pe femeia care stă cu capul în palme, imobilă)

ANA: (pe un ton stins, pierdut) Sunt însărcinată…

SFÎRȘIT