fbpx

c’art fest

Am lipsit în ultima vreme cam mult de pe blog și net, știu. Poate v-ați întrebat de ce, iar acum, citind titlul ăsta v-ați spus: aha, deci asta era...Fiindcă textele literare, chestiile legate de cultură și altele asemenea tind să aibă un reach micuț, pe cînd orice indiciu că...

septembrie

Mai demult, într-o perioadă la fel de crazy din punct de vedere al muncii și timpului ca asta, am crezut că mi-a murit creierul și a sucombat mînuța care-mi scrie în cap. M-am speriat foarte. Poate să-mi moară orice organ, dar nu ăla al scrisului. Ar fi ca și...
duminicamă plimb singură printre oamenii orașuluica printr-o haită de cîini ațîțați(a treia toamnă/ efectul pervers) Am ales să pun aici poemul ăsta pentru că știu sigur că sîmbătă, 16 aprilie la Sibiu sau sîmbătă, 23 aprilie la Constanța, nu mă voi plimba singură. Iar oamenii nu vor fi haite de cîini...
Trăiesc o perioadă ciudățică – deși familiară, am trecut de multe ori prin asta în viața mea – din punct de vedere al sănătății. Dau din una în alta, mă tratez pentru ceva și fac reacție la tratament și mă tratez pentru reacție, apoi peste, jap, o viroză de...
Primesc deja reacții post-efect. Cele mai multe sună așa:Că e copleșitoare. Șocantă, pe alocuri. Sau mi se spune că am avut c0aie. Da, din astea am avut mereu, mno. Alții au dus lipsă. Știu că e o carte grea. Dură. Mi-a fost nevoie să o scriu. Mi-a trebuit așa...

vînzol

gaudeamus: amețeli & căldură & vînzol. un bucurești amețitor, prea cald, prea vînzolit.mă plimb pe străzi, cineva vrea să-și cumpere țigări, intru într-un nonstop, îmi iau pastă de dinți. niciodată nu am pastă de dinți. tîrgurile de carte mă sperie. mulțimile mă sperie. numele meu pe coperțile cărților mă...

show must go on

Fiindcă viața chiar merge înainte, oricît de impietate îmi pare asta mie sau ție, evenimentele mă împing de la spate și trebuie să le anunț.Așadar, la Tîrgul de Carte, sîmbătă, 21 noiembrie, de la ora 15.00, lansez efectul pervers, la standul Herg-Benet. Nu știu ce să spun despre cartea asta....
Scriam la roman, zău că scriam. Într-unele zile mult, altădată deloc. Nu am văzut-o venind. Mi-am dat seama cu puțină vreme în urmă că mă locuiește, că nu pot fugi nicăieri de ea. Și am zis să o smulg, să nu se amestece cu proza.Am scris încontinuu, aproape. Peste...