tatuajul de pe omoplat

7

Ne-am iubit, a murit, eu trăiesc. De la el am un copil și un tatuaj. Ăsta.

Povestea, acum și aici.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

7 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Daniela
Daniela
3 aprilie 2014 00:52

Wow.
Citeam articolul pe catchy si mi-am dat seama dupa primele 3 randuri. Sau 3 cuvinte. Wow. Cati ani au trecut de atunci? Vreo 3-4. Eu aveam un blog anonim, eram amanta si sufeream in scris. Si te citeam. Mi-ai ramas in minte si mi se pare absolut minunat ca te-am gasit. Felicitari pentru carte, pentru tot. 🙂

canDva
canDva
4 aprilie 2014 10:55

Te urmaresc doar asa, tangential, imi aduc aminte destul de rar de blogul tau si atunci intru si ma uit sa vad ce ai mai facut. De ce? Cred ca nu ti-a mai zis nimeni asta. De fapt daca ma gandesc mai bine sunt sigur ca ti s-a mai spus: pentru ca de fiecare data cand ajung aici si inevintabil iti vad pozele, corelez cu ce citesc si simt ca imi insel sotia. Mai ales dupa acest articol. Si nu ne dorim asta, nu? Nici nu stiu daca trebuie sa o iei ca un compliment sau nu. De fapt, da..… Citește mai mult

Ana
Ana
10 iunie 2015 15:06

Tu ma rascolesti ca Cella Serghi si Ileana Vulpescu la un loc… Cand o sa citesc un roman de-al tau?

O admiratoare
O admiratoare
11 martie 2018 20:17

na, nici de data asta nu am reusit sa te citesc fara lacrimi. zguduitoare poveste si felul tau de o spune.
te strang in brate, suflet drag.