watch her disappear

ascultă versurile. pipăie fiecare cuvînt. să fi rămas doar poezie și ar fi fost de-ajuns auzi-i rîsul de șampanie. vezi orhideele-lavandă care o îmbracă. și simte aerul ud de sunet. privește-o dispărînd. alteori simt că aș putea să mă îmbrac în cuvinte. să nu port nimic altceva. să mă înfășor în poeme...
Aveam 16 ani cînd l-am cunoscut și era cel mai mișto tip de la noi din liceu. Venise din Germania, asculta muzici deștepte și îi bubuia capul de inteligent și cool ce era. Voia să se facă regizor. De la el am aflat, toată gașca, despre Tarantino și Jarmusch...
Sigur că m-a durut, toate tatuajele dor. Dar durerea purifică. Mici scrijelituri sub piele, mirosul de tuș în dermă, bîzîitul regulat al aparatului, pișcătura. Sunt întîmplări prinse în alea cinci litere, ale mele, mie, reflexiv și subiectiv. aproape incredibil și cu totul neverosimil, ca un titlu de tabloid din...
nicio iubire care te mistuie nu trece de tot. te calcinează. rămâne arsura, ca de țigară stinsă direct pe dermă. dai cu fond de ten. în timp, se estompează. dar locul arsurii rămâne. suntem arși pe interior. arsuri mari, arsuri mici. o carte pe care o citești, un loc, un om,...
am simțit-o venind. s-a insinuat aseară, în ploaia caldă ce te-ar fi putut păcăli, încă. mă întorceam cu fie-mea de la spital, de la injecții, cîntam și dansam în mașină, ne lăsam stropite prin geamul lăsat, rîdeam ploii și nouă înșine, foarte vii și foarte ludice. și orașul era...
scriam în 2008: „eram doar o mana de oameni. acum 9 ani. vama era o intindere nesfarsita de nisipuri virgine, pe care doar cateva corturi se indurasera sa se aseze. o buda improvizata, terasa de stuf de la ovidiu si restaurantul lu’ mitocanu, neterminat. si noi, goi si fericiti ca...

summer nights

Serile astea mă prind pe terasă, cuibărită în șezlong. Răcoarea asta caldă și cumplit de calmă. Sub mine orașul scânteiază tăcut, iar deasupra cerul, ca un onix imens, negru, cu luciri reci. Din pădure se scurge un fior întunecat și aproape lugubru dacă nu ar fi atât de familiar,...

micul golf

Eu, după ce mă întorc din vacanțe, intru în depresie. Depresie adevărată, din aia de manual. Casa, oricît de mare, devine claustrofobică. Privirea, obișnuită să hălăduiască pînă departe, hăt, se izbește năucă de ziduri și munți. Rămîn agățată în locul pe care l-am părăsit. Acu' sufletul meu stă într-un...

disonanțe

am visat toată noaptea că dansez. mai întîi tango, apoi vals, cu pași largi și ușori. valsam așa cum valsez cînd valsez. cu inima coborîtă în picioare, cu ținuta dreaptă, amplu, în jurul podelei de dans. cu cine valsam, nu știu. mi-au rămas la trezire doar imposibila ușurătate a...

click

poză mentală de sus: fîneața strînsă, 4-5 căpițe mai năltuțe, adunate pe pari. un gard de nuiele de-a lungu-i, pe care se întind vișini mici, plini de fructe pîrguite, dulci-acrișoare. un nuc bătrîn și umbros. într-o scobitură de deal, pe o pătură bej, sub frunzele nucului, două trupuri îmbrățișate...