Iar am avut dreptate. Valurile pe care le-a făcut textul de ieri arată asta cu prisosință. Oamenii nu mai fac sex. Fie, dragoste, că suntem în postul Paștelui, deși Doamne-Doamne nu se supără, garantez, dacă ați descoperi că nu v-ați iubit din antediluvian și v-ați apuca tocmai acum în sfînta zi de miercuri și v-ați salva relația, redescoperindu-vă. Fiindcă se poate. Se poate să te îndrăgostești din nou de partenerul cu care nu ai mai împărțit perna, ci doar...
Mi-am dat seama: e plină lumea de bărbați cu burta plină și puța goală. Toți tipii sinceri pe care îi cunosc eu, însurați sau în relații îndelungate, mărturisesc că nu mai prea primesc. Panterele pe care și le-au luat, cu alai sau nu, au devenit pisici de casă, blînde mielușele sau chiar vițici, după caz. Mai întîi s-au lăsat dezblehuiate oriunde și oricum, după cum i-a fost pofta bărbătușului. Că așa scrie la manualul de sedus bărbatul în scop marital,...

Mama mea

Mama mea este o persoană blîndă dar greu de înmuiat. Îmi aduc aminte că, într-o seară, am fost răutăcioasă și mama m-a certat și m-a pedepsit. Nu a trecut mult timp și a venit la mine și mi-a zis că nu poate fi supărată pe mine și de atunci ne-am petrecut majoritatea timpului împreună. Pentru mine, mama mea este cea mai frumoasă, deșteaptă și înțeleaptă. Mama mea mă ceartă cînd sunt rea, dar nu cu intenție iar eu știu...
(acest text face parte din volumul alive) Zilele mele sunt toate tahicardice. Au pulsul mărit, 180 de bătăi pe minut. Mai demult, aveau și activitate cerebrală continuă. Așa mi-a zis medicul, studiind electroencefalograma cu un aer preocupat, nu mai produci unde alfa, ești în beta continuu, creierul tău nu se odihnește niciodată. Pe vremea aia nu prea dormeam, îmi vîjîia capul, zumzăia neîntrerupt, ca un stup la ceas de primăvară. Apoi am luat niște pastile care mi-au resetat creierul. Așa...
Cînd eram mică mă pregăteam foarte pentru 8 Martie, pe care o percepeam exclusiv ca zi a mamei. Nici prin cap nu îmi trecea că toate muierile din lume se sărbătoresc fix atunci, îmi părea firesc ca mama, această ființă gingașă despre care am scris compuneri pînă am tocit multe vîrfuri de creion și penițe de aur, să aibă o zi a ei și numai a ei. Iar noi, toți copiii din lume, să brodăm pe etamină semne de...

lacustră

Cît îmi plăceau ploile cînd eram puștoaică. Și verile erau altfel atunci, calde, cu miros de zarzăre, cireșe coapte și tei înflorit. Ploaia venea neașteptat, peste cîte o zi fierbinte și prăfoasă, mă dezbrăcam și ieșeam afară să mă răpăie rafalele, aproape goală, cu brațele întinse și pielea bătătorită de soare șiroind, și părul, și picioarele goale, pline de noroi, șfichiuită de stropii reci. Apoi ploaia se oprea la fel de brusc cum venise, și mă întorceam răcorită și...

povești grecești

Cele mai frumoase vacanțe ale mele au fost alea în care am fost singură. Singură. Am împachetat și am plecat. Uneori aproape, alteori departe, pînă dincolo de ocean. În urmă cu 8 ani m-am înamorat de Grecia. Bine, mint. Cu 9, cînd un bărbat de care eram nespus de îndrăgostită a fugit cu mine pînă acolo, mi-a relevat-o scurt și m-a lăsat cu ochii în soarele mediteranean. Un an mai tîrziu, am decis să plec singură, la îndemnul terapeutei mele,...

sărituri

Trag tare de mine azi. Sunt în formă. Era și timpul, îmi zic, să nu îmi mai pierd răsuflarea, să nu mai simt înțepăturile în splină. Așa se întîmplă mereu cînd fac cîte o pauză de la antrenamente, îmi ia minimum o lună să îmi revin. Trag tare de mine și mă uit drept înainte, în oglindă. Ridic piciorul încălțat cu gheata grea la 45 de grade, țin piciorul întins perfect, îmi place să îmi văd tot corpul...