Îți mulțumesc că mă citești. Poți susține petronelarotar.ro, făcând o donație aici
Azi voi fi pe drum iarăși. De data asta pînă la Gărîna, iar cînd se va termina festivalul de jazz, la Timișoara și la Socolari, unde am privilegiul să fiu invitată să îmi lansez cartea, alături de Ana, de minunata Elisabeth Ochsenfeld.Mă gîndeam că anul ăsta am străbătut țara...
Sunt pe drumuri. Ieri, azi, mîine. Unele prăfuite și zdrențuite, precum șoseaua ce leagă Sibiul de Rășinari. Pe care am străbătut-o de nenumărate ori în ultimele zile, mai ales noaptea și pe ploaie, cu mașina plină de intelectuali dintre cei rasați, invitați și ei la Colocviile Revistei Transilvania. Cum...
Ea stătea la masă, așteptînd să-i pun în farfurie cina și-mi povestea cu însuflețire vrute și nevrute, cum face cînd o apucă turuitul. Deodată, cade pe gînduri și apoi izbucnește:- Auzi tu mama, că tu sigur știi cum e, ce naiba nu pot să stau de vorbă cu un...
Că primesc cîteodată mesaje și comentarii care mă fac să rîd cu sughițuri, știți deja. Uneori, doar uneori, ele sunt așa de mișto că e păcat să le păstrez în familie. Mai jos avem un domn care a citit un pamflet de-al meu, ăsta adică, și a simțit nevoia...
Ploua tare afară, se auzea ropot pe terasă, de jur împrejur intrau pe ferestrele mari ale casei tonurile de gri ale norilor grei. Eu făceam curățenie, că asta știu eu să fac cînd sunt anxioasă. Unii beau, alții se droghează, alții aleargă la maratoane, se masturbează, mănîncă, fumează, totul...
Chestia e că la aproape patruj de ani nu mai ai fluturi în stomac. Fluturii, eh, fluturii sunt în adolescență. Delicați, cu aripi moi și transparente ca pînza de păianjen. Fiecare zbatere e fior.În prima tinerețe se transformă în lilieci, exasperant de mari și neîmblînziți. Ca niște cai sălbatici...
De cîte ori fac salată de vinete, după ce termin învîrtitul compoziției cu lingura de lemn cum am învățat de cînd eram doar o copilă, îmi pun un strat gros, cu roșii, pe o bucată de pîine neagră și mușc pofticios. Vinetele sunt calde, mi se topesc pe limbă,...
Tocmai am primit hîrtia de disponibilizare. M-am uitat la dînsa cu condescendență. Carevasăzică sunt șomeră.Nu e prima oară cînd sunt concediată.În 2008 eram într-o pauză de presă. Mi se luase de televiziune, după niște ani foarte grei în ProTv. Mă alesesem cu ceea ce se cheamă oboseală cronică și...









