în care mă laud cum am ajuns eu într-o revistă literară foarte mișto

Pe Mihail Vakulovski nu îl cunoșteam, deși acum locuiește la Brașov. Îi citisem poeziile. I-am dat add cu tupeu, el mi-a dat accept cu bunăvoință. Într-o zi, a dat like la un post de al meu. Eu am transpirat instantaneu. Am zis că poate a dat like din greșeală. Apoi a mai dat un like. Și mi-a scris. M-a întrebat dacă nu vreau să-mi publice povestea tatuajului de pe mână, în revista lui literară, unde publică scriitori reputați, adică. M-am ciupit, nu adormisem cu capul pe tastatură, la muncă. Nu știu ce am răspuns, o prostie, cu siguranță. El a mai citit, mi-a mai cerut texte. Mi-a zis că scriu mișto. Azi, pentru prima dată în viața mea de pi#dă lirică, niște cuvinte înșiruite de mine stau într-o revistă literară citită de toată lumea bună. Știu, poate pare puțin lucru, dar pentru mine nu e. E foarte mare lucru. E începutul unui vis pe care l-am ținut ferecat în mine pentru că îmi părea imposibil de realizat. Mulțumesc Mihail pentru că ai avut încredere în mine. Azi ești Moșul meu. Sunt foarte fericită.

Sunt aici și aici.

Ah, asta e o veste bună și pentru voi. Aveți gusturi selecte. 😀