de prin cărțile mele

Nu-mi mai aduc aminte de cînd plouă. Doar cerul coborît pînă la pleoape, vînăt și greu. Foarte puțin Mozart în mașina murdară. Niște pastile - glucoză cu magneziu, cît să nu cad din picioare. Cea mai tristă carte din lume, pe noptiera mea.(Firește că sunt meteosensibilă.)Și drumurile noaptea tîrziu,...

aș vrea să te întîlnesc într-un oraș în care plouă mereupe străzi pustii și udecu felinare jumătate stinse și trotuare și ferestre murdare aș vrea să te iubesc într-un oraș în care nu mai locuiește nimeniîn care toți oamenii au murit subitfără păreri de rău te-aș mîngîia pe tejghele de alimentara...

e timpe timp berechettimp să frînezi înainte de zebrătimp să albeștitimp să mai faci încă o școalăși încă o școalăși măcar un doctorattimp pentru plimbarea de searăpentru somnul de frumusețepentru zacusca și gemul de iarnăpentru încă două poemeși două singurătățicel puțin e timp berechetsă sărăceștisau să strîngi bani în conturi...

Ne-am trezit cu cerul greu deasupra noastră; peste noapte plouase ușor. Îmi place să dorm pe plajă cînd plouă, să aud bătăile stropilor pe foaia de cort, îmi face bine, mă liniștește. Ascultasem, singură în cortul meu, urletul cîinilor enoți - șacali, cum le spun lipovenii -, mugetul mării...

e minunat să te bată soarele în cap cînd te preumbli pe stradăsă iei în față, neprotejat, toate razele lui UVe minunat să inspiri gazele de eșapamenttehnologia e minunată, progresul, evoluțiasunt minunate picioarele groase ale femeilor tinerehainele lor mult prea strîmteobrajii lor îmbujorați, limbile lor asudate, gata să se...

Ne plimbăm pe un mal pustiu de mare, cu nisip sfărîmicios, umid. Un cîine maroniu se ține după noi. Merge încet, cu coada plecată. Marea se izbește neliniștită de mal, verde-gri, spumegă, se aruncă, se retrage, bolborosește pe limba ei pe care doar uneori o știu descifra. Ne suim...

În cotul stîng, mama mare mai are un extra-cot. Vinețiu și moale, cu mici gîlme, la atins. E ca un ghem de vine, de parcă zmeoaica cea rea acolo ascunsese vinele de la picioarele Țugulii taichii, cînd îl lăsase olog. Vara, cînd trebăluia prin curte, ne ațineam după ea...

nu mai fi egoistă, mi-ai spus,frumusețea asta a ta trebuie împărtășitănu o poți ține doar pentru tine, nu simți?și cu un singur gest mi-ai dat foc hainelorele ardeau sfîrîit, sutienul de dantelă neagră mi se răsucea în focam întins mîna să-l salvez dintre limbile ascuțile ale flăcărilorm-ai opritlet it...