Uneori mă întreb dacă mă mai țin băierile inimii pentru atîta bucurie și fericire. Vezi bine, nu m-am întrebat niciodată asta atunci cînd îmi era rău. Adică în restul vieții mele. Am tăcut, n-am crîcnit măcar, am dus. Iar acum toată năvala asta de bine mă sperie. Dacă mor de inimă bună? Că de rea, nu am dat colțul.
Ieri mi-a ieșit cea de-a doua carte de la tipar. Mi-o imaginez ca pe o pîine aburindă, căci încă nu am ținut-o în mîini. Mi-a zis editorul la mișto că el a pipăit-o și e frumi. Am rîs, ce era să fac? Auzi, frumi! Bucățică din mine.
Ce aroganță pe curul meu alergător. A doua carte! Aproape că spun asta firesc, fără nicio tresărire, ca și cum ar fi normal. Dar mai bine las panseurile astea pseudofilosofice și mă organizez oleacă.
Carevasăzică, alive (pentru cine a deschis mai tîrziu goagăl, așa se cheamă cartea), e disponibilă deja pe siteul editurii cu reducere de 10%. Ba editorul a făcut și pachet numai bun de făcut cadeau de Crăciun, de exemplu, cele două cărți împreună, 20% reducere. Pentru că în librării va ajunge în vreo două săptămîni, iar după ce va fi cumpărată, banii pe ea la editură în vreun an, voi face pe agentul de vînzări și eu însămi, pentru cei care vor cu autograf cartea, o pun la poștă cu ramburs. Comenzile cu adresă, număr și nume de volum, la adresa contact@petronelarotar.ro sau pe rotar.petronela@gmail.com.
(Fac o mică buclă. Cineva se plîngea pe pagina de FB a blogului că sunt mari prețurile la cărțile mele, că mai bine le fac ebook. Prima se găsește în format electronic pe elefant, iar cea de-a doua va fi disponibilă în același format în foarte scurt timp. Prețurile nu le fac eu, ci editura, care și încasează banii, nu mi-i bag eu în buzunar. Am explicat aici pe îndelete cum stă treaba cu drepturile de autor și cît anume cîștigăm noi, cît librăriile, etc. Dar tot stau și mă minunez cum oamenilor li se pare absolut ok să dea 15-16 lei pe un pachet de țigări pe care îl fumează într-o zi și despre care știu precis că îi duce la cancer, dar li se pare enorm să dea cîțiva lei în plus pe o carte care nu dispare, poate fi împrumutată, recitită și care îți face gimnastică la cap, nu cancer la plămîni. Despre cărți în general zic, nu de ale mele. Și aceiași oameni, dacă ar munci cîteva ore pe zi – așa cum face un autor care la final se alege cu mai nimic din munca lui- fără să fie plătiți, ar fi extrem de revoltați. M-am gîndit că între noi și programatori, de exemplu, nu e mare diferență. Tot în fața calculatorului, tot cu creierul, doar că noi nu scriem coduri, ci cuvinte. Produsul, la ei, este o aplicație, la noi, o carte. Ambele folositoare și dătătoare de satisfacții, în registre diferite. Ei cîștigă, dacă sunt buni, aproximativ 50.000 de euro pe an, noi – niște mărunțiș. Cumpărătorul nu are o problemă să dea zeci de euro pentru o aplicație, dar se coiește să dea 20 de lei pe o carte. Cam asta e lumea în care trăim. Închei această buclă.)
În complet altă ordine a ideilor, am stabilit deja pentru Brașov și București evenimentele din noiembrie. Miercuri, 5 noiembrie, de la 18.00, la Tipografia (crîșma aia mișto de pe Postăvarului colț cu Diaconu Coresi), citim din ea, din carte, nu din Tipografie, dăm autografe și bem un ceai sau ceva mai tare, împreună. O întîlnire complet nepretențioasă, lejeră, de suflet.
Sîmbătă, 22 noiembrie, la București, tîrgul Gaudeamus, la Romexpo, standul editurii Herg Benet, de la 14.00, facem lansare cu tam-tam. Și tot lansare cu tot tacîmul o să fie și la Brașov, joi, 27 noiembrie, la librăria Humanitas din Piața Sfatului.
Vorba lui Andrei Crăciun, să facem Orbitorul să plîngă în rafturi!
Și că tot mă organizez, relansez și invitația la teatru din timp, să vă faceți loc în carnețelul de bal, pe 29 noiembrie, la Reduta, vedem în premieră, împreună, „Împreună”.
V-am zis doar că am motive să fiu fericită de să-mi crăpe inima!