Am executat donațiile, așa cum am promis, cele 16 cărți vor ajunge în scurt timp la destinatarii lor, cu autograf și tot Dumnezeul. M-a luat gaia scriind și lipind, dar a meritat, am făcut o bucurie unor oameni. Iar asta am văzut cu ochiul liber și emoționat, cînd am decis să livrez personal una dintre cărți singurului cîștigător brașovean, o cîștigătoare mai exact. Reacția ei m-a umplut de o bucurie fără seamăn. Am luat-o prin surprindere, iar cînd m-a văzut în ușa biroului și m-a recunoscut, s-a înroșit profund, a sărit de pe scaun cu o fîstîceală de copil prins copiind la teză. Apoi m-a îmbrățișat cu ochii plini de lacrimi de bucurie. Am purtat bucuria ei, devenită bucuria mea, în suflet toată ziua, să îmi țină de cald pe dinăuntru.
Am fost însă uimită, apoi, să primesc nenumărate mesaje de la cititori care îmi cereau sau mă somau să le trimit cartea cu autograf. Și m-am întristat puțin. Așa că reamintesc celor care au făcut asta sau intenționează să o facă, că donațiile au făcut parte dintr-o provocare cu cărți inițiată de poetul Iulian Tănase, pe care am acceptat-o cu drag. 10 dintre cărți au fost dăruite de un cititor de-al meu, care a dorit să rămînă anonim, și care, de drag pentru cititorii mei de pe blog, a cumpărat și donat, prin mine, cele 10 exemplare. Celelalte au fost cărțile pe care le mai aveam eu, ultimele, mai exact.
Spunea cineva la un moment dat că autorii morți se împrumută, iar cei contemporani se cumpără. E semn de respect și apreciere pentru un om pe care îl citești zilnic, gratis, atunci cînd publică o carte să i-o cumperi. Mai ales că, de obicei, costul cărții depășește cu cîțiva lei prețul unui pachet de țigări. Asta dacă te interesează, desigur. Că poate la fel de bine să nu te intereseze.
Am să explic, pe scurt, mersul lucrurilor în ceea ce privește autorii contemporani și publicatul cărților, pentru că zilnic mă lovesc de oameni care cred că ne îmbogățim din scris.
Tu scrii o carte. Dacă ai noroc, o editură te publică pe banii ei. Adică scoate un tiraj de X exemplare , al căror cost îl suportă, sperînd că o să se vîndă, ca să își recupereze investiția. Dacă nu se vinde, ghinion, paguba editorului. Dacă se vinde, va susține și o altă carte, care nu s-a vîndut. Onorariul unui autor în România, procentul din vînzarea unei cărți adică, se situează între 0% și 10% din costul ei, în funcție de editură, de cine e autorul, etc. Unele nu plătesc un sfanț, altele plătesc mai bine. Nu e un secret, scrie și pe google. Librăria, ca să te vîndă, ia între 40 și 60 din prețul cărții. Carevasăzică maximum 10% din prețul cărții revine autorului. Adică cîțiva lei, sub 5, căci puțin cărți depășesc prețul de 30 de lei. Acum, dacă ești Cărtărescu și vinzi 80.000 de exemplare, te-ai scos. Dar de obicei vinzi cîteva sute, hai, cîteva mii, dacă ești bestseller. Asta în general, fiecare autor are propriul contract confidențial cu editura, însă limitele sunt cele expuse mai sus, de obicei.
În aceste condiții, repet, mi se pare o dovadă de respect să nu ceri cărți moca autorului – care primește și el cîteva, de la editură, pentru promovare – ci să le cumperi. Oricine ai fi. Nu ca să îl îmbogățești, ci ca semn de susținere și apreciere.
Îmi zicea Alina Nedelea (autoarea Șoselei Cățelu), care e actriță și trăiește în Italia: amica, aici noi plătim bilete și la spectacolele fraților, cumpărăm și cărțile mamelor, nimeni nu vrea nimic moca, toți ne susținem între noi, e dovadă de respect. De respect, da. De respect.
Așa că dacă vrei să citești o carte a unui autor în viață, cumpăr-o. Nu o să plece în Bahamas de banii ăia, dar o să simtă că are cititori care îl respectă, îi respectă munca și așa extrem de prost plătită.
(foto de la Cadouri Fistichii)
..trait o experienta draguta Un nene hai-hui n-a retinut corect numele de fam si m-a botezat cand sa imi dea autograf(pe care nu l-am cerut , ca nu-i inteleg f bine rostul, venea la pachet cu cartea). Am zambit, dar insuficient de curatel si omul s-a prins. Evident, durere, alta carte, ca nu putem mazgali/corecta, etc. Crizat, ii explic ca pt mine important e randul ala din carte, gandul lui asternut in tihna sau nu, etc, in plus mai avem si hartie pierduta aiurea, logistica, energie, chestii, aberant. Irelevant pt om. Solutia, la inspiratie: domnu’, mie chiar imi place cum… Citește mai mult
:)))
Asa e spiritul romanesc, toti vor moca, dar nu te mahni, Petro, cine te respecta, cumpara cartea. Oricum, dragut cum ai tu timp de explicatii elegante pentru toti.
nu e dragut, pur si simplu, atunci cand e vorba de un artist, toti presupun ca ce face e de placere, ca aia nu e munca, oricum, ca scrie, picteaza, sculpteaza in timpul liber si nu are nevoie ca munca lui sa fie platita. ori suntem si noi oameni, iar asta e o munca si ea.
ce ziceam:”cumpar-o,fa!!!!”….mai ales la un coment..:”eu nu o vreau,o doresc”…
Asa e, Petronela, perceptia „publicului cititor” este ca „ai timp” de-un hobby, „iti permiti”. Foarte putini inteleg ca tot despre munca este vorba. Si ca munca, indiferent ca e silnica sau de placere, se cuvine sa fie recompensata. Si ca munca trebuie respectata oricum, si daca nu te imbogatesti din ea, si daca nu-ti plateste chiria. E o chestiune de educatie.
Tot ce e gratis sau la pret redus induce isterie in multi romani. Am ajuns o natiune f ieftina…
Daca pentru cei care nu prea au ce manca ar fi de inteles imbulzeala de la celebrele promotii / deschideri de diverse mall-uri care au luat locul vechilor locuri de munca (comuniste desigur!) in cazul celor care isi permit sa citeasca (se pare ca e deja un lux sau cel putin un mare privilegiu in Romania), pare cel putin deplasat sa nu platesti cativa banuti pentru cartea pe care zici ca ti-o doresti atat de mult…
Sa vezi italienii cum se imbulzesc la reduceri, oferte si alte chestii gratis. Eu cred ca e natura umana, contemporana!!! Mi-e scarba! Oricum, putini mai cumpara carti, prea putini. Si nu pentru ca nu au bani, ci pentru ca oamenii s-au stricat de tot… in toate sensurile posibile ale cuvantului. In trecut, „placerea” de a citi iti era, nu stiu cum sa spun, inoculata, de mic copil, de catre parinti, profesori… Imi amintesc, vroiam sa ies afara sa ma joc si din motive de ploaie, frig sau pedeapsa, mama imi spunea: „Nu! Pune mana si citeste o carte!!!”. Azi?
Am intrat azi pe catchy,voiam neaparat sa las drept comentariu un link la un articol despre par scris de un barbat,nu l-am gasit.Insa am mai citit cate ceva pe acolo,concluzia este ca te copiaza lumea in draci :)))Esti kind of trend setter.
Iti inchei volumul de versuri spunand ca scrisul doare,da ,asa e ,scrisul tau doare,de ambele parti.
In rest ,ce sa spun, cartile tale constituie cel mai frumos cadou pe care mi l-am facut vreodata,asadar multumesc ,mie si tie.
mulțumesc din inimă.
cît despre copiat, e un semn bun și ăsta, să știi.
Desigur,pai , altfel mai spuneam?:)))
Petronela, am fost de curind in tara si la Sibiu am intrat la libraria Humanitas sperind sa gasesc cartea ta Alive, pe O sa ma cunosti de undeva o am cu autograf si doream sa am si cealalta carte dar nu o aveau in librarie. Pe de o parte m am bucurat gindindu ma ca a avut succes si s-a vindut dar mi a parut rau ca nu am gasit-o….
Stii cumva daca mai exista in librarii in Bucuresti?
sigur este, în lanțurile Humanitas, Cărturești, Librarium. dacă nu, scrie-mi pe mail și o trimit eu. cu tot cu autograf.
Sa fiu sincer, daca iti place ceva f. mult cumperi orice este legat de acela, oricat ar costa. Mai ales pentru copii 🙂
P.S. eu as cumpara si tricou daca as gasi… nu de alta, dar as face o bucurie unei persoane iubite…
mocangismul e promovat de secole. unii asteapta de 2000 de ani sa le pice ceva din cer. ce e aia respect? :)) m-ai emotionat la maxim cu brasoveanca ta. mi-am si imaginat ce as face eu, daca m-as trezi cu tine la usa. aoleu! :X si apropo de ce a scris Mate, visez si eu la un tricou, de cand l-am vazut pe tine. poate fi procurat de undeva? sau e unicat? a, stai sa caut…”petronela rotar tricou”….ammm, nop, nu e. strategii aia de marketing ai tai ce fac, dorm? iti dai seama ce tare ar fi sa vezi jumatate… Citește mai mult