Asta lăsase bigiudiul mic pe ușă când am plecat de acasă. Niște reguli simple, de conviețuire cu ta-su, cât sunt eu plecată. Ca să fie totul clar, să nu aibă vorbe după. Așa mamă, așa fiică, mi-am zis, în timp ce i le citeam omului la telefon râzând, să vină pregătit, cu papucei de casă și tot Dumnezeul, să nu îl arunce stăpâna casei afară în ger în caz că face urme pe parchetul foarte închis la culoare. E umoristic, copilul, a râs tică-su.
Eu cu ta-su, așa dezorganizați cum am fost, am rămas în niște super-relații. Ne înțelegem infinit mai bine de când suntem despărțiți, e prietenul meu cel mai bun și un om extraordinar. De altfel, petrecem împreună mult timp – suntem colegi la serviciu, unde râdem foarte mult, iar sărbătorile, vacanțele și uneori și alte bucăți de timp ni le petrecem cu toții, cum mi s-ar părea normal să facă orice părinți dezorganizați dar normali la cap, de dragul copiilor lor. Așa se face că, după ce m-am recăsătorit, m-am dus cu ambii bărbați, la mama acasă, de exemplu, de Crăciun. Și în multe alte locuri. Ei doi mergeau chiar la fotbal împreună, ca niște oameni sănătoși la minte, care își înțeleg locul și importanța fiecăruia, care nu se suprapun ci se completează.
Sigur, cei din jur, mai ales cei înguști, nu înțeleg cum vine asta. Normal e ca foștii soți să se urască, să se răzbune unii pe alții folosindu-se de copii, să se șantajeze cu ajutorul copiilor, să își facă viața grea, ea să crească copiii și el să nu o ajute, ba chiar să îi facă în ciudă, etc. Nu ca la noi. Când am mers la mare, de exemplu, într-o dimineață pe la 6, am auzit într-un cort străin o cugetare, care a răzbătut limpede în liniștea dimineții, până la cortul unde dormeam cu soțul, dar și până la cortul alăturat unde dormeau copiii cu fostul soț – oare aia mișto, brunetă, cu mulți copii, până la urmă cu care din ăia doi e combinată, că merge peste tot cu amândoi, care dracu’ o fi bărbac-su? M-am abținut cu greu să nu le răspund pe loc, să îi fac pe oameni să înțeleagă, să nu se mai frământe degeaba.
Copiii mulți erau doi ai mei, doi ai actualului (pe vremea aia) plus prietena cea mai bună a bigudiului mic și gagicul bigudiului mare. Acum pe bune: cum să mai înțeleagă sărmanii oameni ceva?