Bună, Petronela. O întrebare simplă: vrei să te căsătorești cu mine?
Apoi, într-o zi la un ceai, prietena mea mi-a zis, crăcănată de rîs, vezi că e unul care vrea să te ia de nevastă. E ungur și m-a întrebat ce cred, are vreo șansă la tine? I-a zis no way, Jose, pe ungurește, adică, nem way Ionci, dar el a insistat să îi spună povestea vieții lui.
Mai întîi a vrut să îi dea cu flit, dar a rămas cu gura căscată, cam cum pățeam eu în urmă cu cîțiva ani cînd mai dădeam drumul la televizor și, zapînd, nimeream peste vreo nenorocire precum Măruță, Acces înrect, Capatos sau alte nore pentru mame, unde rămîneam hipnotizată, incapabilă să mai schimb canalul, cu falca picată de uimire, pe modelul: hai frate, că nu are cum!
Carevasăzică i-a narat și așa am aflat și eu și vă spui și domniilor voastre, că dacă n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit. Ei bine, Ionci al nostru (sub pseudonim) e un băiat extraordinar, dar complet lipsit de noroc de viață, că așa a apărut și zicala: băieții buni n-are noroc. Și după o relație de 5 ani cu o duduie, s-a lăsat prostit și i-a donat casa. Care a plecat și l-a lăsat în curul deznudat, fie-mi iertată licența. După ce și-a revenit din șoc, Ionci s-a gîndit ce ar fi mai bine pentru el de făcut. Și-a făcut planul de bătaie. El stă în gazdă și lucrează la stat, renumerație mică, după buget. Cel mai bine ar fi fost să se căsătorească cu o femeie de afaceri. Care să aibă casă, mașină și propria firmă. Unde să îl angajeze și pe el. Nu e pretențios, Doamne apără și păzește! Nu vrea vreun post de manager, poate lucra și ca subaltern. Nici mașină nu vrea de la viitoarea soție, e un tip modest, poate merge și cu bicicleta. Acum, în cazul fericit în care ea ar poseda deja două autovehicule, el, om cumpătat, care știe valoarea banului în ziua de azi, ar îndemna-o să o vîndă pe una dintre ele. Tot așa, dacă e o obișnuită a saloanelor de masaj, relaxare sau înfrumusețare, nu ar mai lăsa-o să se ducă să cheltuie banii, ar răsfăța-o el de nu ar mai fi nevoie de cheltuială! E drept că un pic de investiție tot ar necesita, că are niște probleme cu dantura, cîțiva dințișori lipsă, dar fericita mireasă ar scăpa ieftin, 1000-15000 de euro și ar fi ca nou.
Acum, din nefericire, eu nu sunt femeie de afaceri, așa cum spera el. Dar hai, să fim serioși, o jurnalistă și scriitoare cu succes la public, care are o carte în top best-selleruri, se pregătește să o scoată pe a doua și un blog citit, trebuie să fie înstărită, sigur face bani căcălău! Și din ce a citit pe la mine, parcă aș avea casă și mașină, ba chiar și bicicletă. Și nici nu îmi plac tipii cu bani, m-aș mulțumi și cu un bugetar, la nevoie, dacă e chipeș și tandru. Acum, nu e sigur dacă am pe cineva sau nu, iar dacă am, dacă asta e o chestiune insurmontabilă sau ar putea să îi ia fața presupusului iubit. Oricum, el se gîndește să îmi propună direct, fără ocolișuri, mariajul, ce părere are prietena mea, oare e bine cum s-a gîndit? Serioasă ca un drac, fata l-a sfătuit să nu încerce. Și vreme de cîteva săptămîni, Ionci al nostru i-a urmat sfatul. Timp în care, după ce îl ștersesem din lista de prieteni, m-a întrebat cu accent unguresc: mai eliminat cumva din greșeală?
Iar ieri pe la prînzișor, pe nemachiatelea, neparfumatelea, nepregătitelea, m-am trezit cerută de nevastă, jmaf! Ce să fac, ce să fac?! Încă nu i-am dat un răspuns, am zis să vă întreb și pe voi. Acum, eu spusesem că nu mă mai mărit, dar parcă nu aș da cu piciorul unei asemenea partide. Unde mai găsesc eu așa băiat?
foto cover: Daniel Ceapă