ascultă versurile. pipăie fiecare cuvînt. să fi rămas doar poezie și ar fi fost de-ajuns
auzi-i rîsul de șampanie. vezi orhideele-lavandă care o îmbracă. și simte aerul ud de sunet.
alteori simt că aș putea să mă îmbrac în cuvinte. să nu port nimic altceva. să mă înfășor în poeme lungi, în zilele tomnoase. în fraze seci în diminețile reci, cînd primăvara nu mai vine. să îmi tatuez de-a lungul venelor de pe mîini versuri ca astea. vara să port hai-ku-uri scurte, să îmi lase dezvelite picioarele frumoase și pline de nerv. să mă împodobesc cu ele, cuvinte-brățări, cuvinte-colier care ți se așază gingaș pe gît, deasupra fosei suprasternale. cuvinte-agrafă, cuvinte care să atîrne cuminte din urechi. aș putea purta și colaje, uneori, mai mult primăvara. să lipesc peste ele sunete și imagini, mai ales alb-negru, imaginile, da, alb-negru. desigur, ar fi costumația de gală, pe care aș purta-o numai seara, atunci cînd aș ieși în oraș.