Urăsc să fac bagaje. Urăsc, urăsc, urăsc! Pe cît de tare îmi place să plec, pe atît de puțin să fac bagaje. Aș face orice numai să nu mă apuc de ele. De exemplu, acum scriu în loc să mă adun și să pun mîna și să împachetez.
De ce nu există firme specializate în bagaje? Suni, le dai destinația, măsurile, genul și ei vin la ușă cu bagajul taman pregătit pentru temperatura și geografia locului spre care te îndrepți. Am scăpa și noi, ăștia care nu suportăm chestia asta, mult mai simplu.
Sau măcar o aplicație pe telefon. (Deși asta poate că există, eu habar nu am cum se folosesc aplicațiile, dar pe asta aș învăța-o, jur!) Setezi destinația și aplicația îți dă lista cu cele trebuincioase. Și apoi, dacă tot nu te-a dus capul, îți spune: ai pus costumul de baie, tuto? Încărcătorul la telefon este? Ai printat biletul de avion? Văd că ai uitat să pui șosetele! Și tot așa, pînă reușești să faci bagajul ăla, cu chiu, cu vai. Ah, stai, aplicația asta chiar există și unii abuzează de ea, se cheamă soț/soție.
Eu niciodată nu sunt în stare să fac bagajul cu cele trebuincioase. Am mereu în minus o mulțime de lucruri, fiindcă îmi e silă să îl fac și mă gîndesc că lasă, mă descurc eu, doar nu mă duc în pustie. Ei bine, uneori chiar în pustie mă duc… Altădată iau lucruri de care știu că nu o să mă folosesc, dar le pun, așa, să fie, poate îmi trebuie. Și desigur, fiindcă nu mai e loc, nu pun altele despre care constat la fața locului că mi-ar fi fost tare necesare. Pun articole de îmbrăcăminte care îmi plac excesiv dar pe care nu am unde le purta și care se întorc neatinse. Mereu iau multe cărți, care îngreunează tare geanta – nu plec fără minimum 5 cărți nicăieri, oricît de puțin aș sta. Nu apuc să le citesc pe toate, dar am întotdeauna de unde alege, nu e așa?
Și multe perechi de încălțăminte. Că îmi trebuie, ce să fac? Și sandale, și teniși, și adidași în caz că mă apucă alergatul, și balerini, și cealaltă pereche de sandale de cauciuc, și cealaltă romană, și… Azi am decis să plec cu o singură pereche în picioare și una în bagaj, sunt foarte curioasă dacă se moare cu adevărat din asta.
Bine, bine, fie, mă duc să fac bagaje. Vă pup pe trolăr și pe portofel.
Că avea dreptate fie-mea, care abia așteaptă să plec și să dea iama în dulapuri și alte alea: mama, toți avem nevoie de o pauză de Petronela. Pînă și Petronela are nevoie de o pauză de Petronela.
Word.