În 2018 mă înscriam, la 41 de ani, din nou la facultate. La psihologie, marea mea pasiune din ultima decadă a vieții. Ba pentru că mi se părea că timpul nu mai are chiar așa multă răbdare cu mine și nu-mi mai permit să o lălăi, mă înscriam și la o a doua școală, formarea în psihoterapie prin metoda psihodramei, o formare de patru ani cu prezență săptămînală. Mă temeam atunci că nu o să mai pot învăța pentru examene fiindcă nu mai am creierul din tinerețe, că va fi greu, epuizant, că efortul intelectual e prea mare, aveam îndoieli, oare ce îmi mai trebuie mie, nu e ca și cum nu am suficiente meserii, oare o să pot? Ușor nu a fost să duc două școli în paralel, mai ales că nu mi-am pus viața pe pauză doar pentru a studia, ci am continuat să trăiesc, muncesc, călătoresc, să am o familie, să dezvolt proiecte personale. Însă nici pe departe nu a fost atît de greu pe cît mi-am imaginat. Creierul e o unealtă fantastică, trebuie doar rodat, iar studiul la aceste vîrste, se știe, îi face doar bine. M-am pomenit că a lua examene (și cu note mari) la vîrsta asta nu e deloc atît de complicat pe cît mi-am imaginat, că rețin ușor ceea ce mă interesează, că nu mai pun presiune inutilă pe mine acolo unde știu că nu e cazul, că e o mare plăcere și izvor de dopamină fiecare succes școlar.
În 2021 sînt absolventă de psihologie, mai am un an de formare și proaspăt admisă și la un master de psihologie clinică și intervenție în psihologie. Mai urmează doi ani de studiu intens, dintre care următorul tot la două școli în paralel, că doar știu cum e și pot Pe lîngă asta, urmez și alte cursuri și formări, unele mai scurte, altele de durată medie sau lungă, fiindcă cred cu tărie că în profesia asta studiul nu se termină absolut niciodată.
Ce m-a ajutat pe mine în perioada asta a fost să-mi dozez eforturile bine, să am grijă de mine, dar și suportul familiei, care a știut să mă lase în pace și să mă susțină atunci cînd scriam licența sau dădeam examene. Și un internet bun, pe care nu l-am avut totdeauna. Asta și pentru că, în perioada pandemică, mai bine de un an și ceva am făcut școală online. 4 luni jumătate din acest an l-am petrecut în Africa, unde internetul e cum era la noi în anii 2000 și tare m-a chinuit, uneori umblam zeci de kilometri pentru a găsi un loc cu net bun pentru a intra la ore. Ce bun ar fi fost netul de acasă!
Vodafone desfășoară o campanie de susținere a celor ca mine și ca tine, care decid să se (re)apuce de studiu la vîrsta mijlocie. Fiindcă ceea ce ai nevoie ca student la a doua tinerețe este să te înțeleagă familia că ți-ai luat un proiect serios pe cap și un net bun – mai ales că pandemia nu e încă la final. Te încurajez să-mi povestești aici, în comentarii pe blog sau pe Facebook povestea ta, iar Vodafone va alege cîteva dintre aceste povești și le va susține prin intermediul tehnologiei necesare continuării studiilor tale.
(P)
