Mama, dimineață să mă trezești cu pupicuri și îmbrățișări, a zis aseară sărbătorita, plină de confetti în păr, după ce-i trăsesem un tun întreg în capul încoronat a la gilmore girls. Am zîmbit și mi-am dat seama că, oricît de mare și adolescentă ar fi, rămîne un copil, cu suflet de copil, copilul meu.
Azi împlinește șaișpe ani. În fiecare dimineață a zilelor lor, mă trezesc cu noaptea în cap să le scriu. Vreau să știe neapărat cît le admir și iubesc. Că sunt cei mai buni dintre copiii posibili (oare Leibniz o fi avut copii?). Și că le mulțumesc că, de cele mai multe ori, îmi sunt și cele mai bune prietene. Nu, relațiile dintre noi nu sunt perfecte, vă fac cunoștință cu ușa de la baie care stă mărturie – cît mai stă, mai are puțin și cade – crizelor celor două adolescente. În caz că nu știați, baia e locul unde se refugiază, trîntesc și, după caz, lovesc ușa, atunci cînd sunt nervoși adolescenții. Și ei sunt foarte des nervoși. Uneori pleacă la tata sau la bunici, ca să nu te mai vadă, de mamă rea ce ești. Și tot ei se întorc, cu toată liota de prietene, care vor și ele să fie prietenele tale cele mai bune: auzi, Pwetro, nu vrei să fim noi toate trei cele mai bune prietene, că mie îmi place de voi, a zis de curînd una dintre ele. Și vrei, cum să nu vrei, îți place că știi direct din gura lor ce simt, ce li se întîmplă, ce gagic le-a zis ce, cînd au plîns de tristețe și cînd de fericire.
Așadar, mai e puțin și va fi om mare și ea, precum artista. A zis că ea nu pleacă nicăieri, nu are rost, de acasă pleacă copiii care nu-și suportă mamele, sunt o mamă destul de cool ca să rămînă acasă pînă la adînci bătrîneți, ea nu mă lasă singură la senectute, eu o întrețin forever, nu e mișto, Pwetro, nu vezi că la tine mă gîndesc, ce o să te faci fără niciun copil? Fac altul sau înfiez unul mic și amărît, nu îți face griji pentru mine, mă descurc eu cumva, i-am zis, cum adică, să împărțim verzișorii cu încă un copil, poate doar dacă ai de gînd să fii o femeie din aia bătrînă și foarte bogată ca-n filmele americane, dar nu e prea tîrziu pentru asta?, trebuia deja să fii bogată că ești destul de bătrînă, te-ai ratat, Pwetro!
Și așa, cu umor și ironie încă din scutece, viața noastră curge, azi șaișpe, mîine șaptișpe, majorat șamd. Și se fac tot mai deștepte și mai frumoase, îngrijorător de frumoase, mă surprind privindu-le cu teamă, gîndind: ești prea frumoasă, fata mamii, o să suferi mult din cauza asta, rugîndu-mă să nu fie așa.
Bigudiu,
îți mulțumesc pentru fiecare moment din ăștia șaișpe ani. Ești bestială. Să trăiești frumos, să nu-ți pierzi umorul niciodată, ești perfectă exact așa cum ești. Te iubesc de îmi crapă inima-n piept. Lma.
mama.
