Cînd eram mică aș fi vrut să fiu băiat. Ah, ziceam, e nedrept, nedrept. Bărbații sunt deștepți, scriu cărți, inventează lucruri, conduc lumea, cercetează, vreau să fiu băiat, mama, de ce nu m-ai făcut băiat. O să mă duc la mănăstire, ziceam, o să mă închid într-o bibliotecă cu șoarecii, o să mă flagelez ca Eliade, voi citi cîțiva ani și atît și într-o zi voi fi deșteaptă ca un bărbat. Mă dezic de genul meu. M-am tuns cheală și mi-am repudiat sînii și formele. Mi-am dorit să fiu urîtă, ca oamenii să poată trece peste înveliș. Apoi, într-o zi, am înțeles ce înseamnă să fii femeie.
Ia-o pe asta cu care o ardea za exhasbănd. Ne știm de la grădi, eu cu duamna. Lasă că e urâțică și ștearsă ca un cauciuc după o tură de drifting. Că și dacă era frumoasă nu o ajuta. Modelul de femeie care vorbește mult și prost și strident. Și își dă cu părerea despre tot. Și spune inepții. Și nu poți scăpa de ea. M-a sunat ăla și mi-a zis că vrea să plece în concediu în Anglia să o ardă family cu copilul meu și aia și copilul ei. Nu i-am zis ce cred despre asta. Nu i-am zis nimic, de fapt. I-as fi zis că poate mai bine. Că nu poți să o arzi family cu una din aia după ce ai fost însurat cu mine.
Ia-o pe nevasta lu X. Ia-o pe nevasta lu Y. Ia-o pe nevasta lui Z. Ia-o pe asta, sau pe aia. Femei nefericite care nu știu să renunțe. Care atîrnă, cu orice preț, numai să nu îl elibereze pe celălalt. Femei care nu știu să plece, atunci cînd viața le-a devenit un calvar și nu mai iubesc sau sunt iubite. Femei care amenință cu divorțul ani de-a rîndul. Care țipă să fie eliberate cât mai sunt tinere, să își poată reface viața dar care înnebunesc practic atunci cînd ei sunt de acord și încep demersurile. Care le umblă în telefon, îi bănuiesc că le înșală, fac circ și devin isterice, mimează boli și simulează crize, ca să le trezească sentimentul de vinovăție. Femei care îi manipulează folosindu-se josnic de copii, fără să le pese că le fac rău propriilor odrasle. Femei de meserie neveste, învățate să îi sugă de bani și să nu muncească, sau să muncească doar ca să aibă unde își etala hainele și frezele scumpe. Femei nesigure, care cred că metoda de a ține bărbatul lîngă tine e să strângi lesa și să apeși tocul pe coi. Femei care sunt praf in pat, care nu mai fac sex cu ei deloc, dar au pretenția să nu fie înșelate. Femei care, deși au cu ce, nu știu să se întrețină. Femei îmbătrânite prematur de acreală, ură, răutate și nefericire. Femei care nu știu să se uite în bărbații de lîngă ele. Nu știu să empatizeze, nu știu să le pese, nu știu cine sunt ăia cu care se culcă în fiecare seară și ce anume îi face fericiți. Pline de reproșuri și mii de plânsete, gata să le arunce pe umeri responsabilitatea nefericirii personale. Pentru că nu știu să fie fericite prin ele însele, nu atîrnînd la un bărbat. Femei care nu știu cine dracu sunt ăia cărora le toacă creierii zilnic, pentru că ei au învățat să se ascundă de ele, ca să aibă liniște puținele ore pe care le petrec acasă. Femei care cicălesc continuu, se lamentează, plîng și țipă isteric. Femei care depind. Femei frivole, cu gusturi frivole și vieți frivole. Femei care nu știu ce înseamnă să fii femeie.