aseară
poetul andrei bodiu mergea la toaletă
credea că e singur fiindcă oamenii
nu-i așa
merg singuri atunci cînd se duc la toaletă
cum și regele mergea
în spatele poetului andrei bodiu
lipită de spatele lui
mergea hîrca de moarte
picase de undeva
nu se știe de unde
și se încleștase tam-nesam de spatele lui
de fapt mai degrabă de pieptul lui
că acolo l-a lovit
mișelește
la toaletă
poetul andrei bodiu glumea mult
de cîte ori ne întîlneam făcea mișto de toate
și nu s-a gîndit că o să facă mișto viața de el
și o să-l ucidă
la toaletă
ca într-un vers din paraziții
și eu urma să îl sun și să îi spun
băi andrei te rog să vii la lansarea mea
am fost împreună la atîtea lansări
atîtea evenimente
știu că nu ți-am spus niciodată că scriu
dar chiar aș vrea să fii acolo
dar andrei bodiu și-a întîlnit la toaletă moartea
exact în ziua în care eu o să îmi întîlnesc cartea
pauza de respiraţie a lui bodiu
