Era modelul care își testa limitele. Și-a dat seama repede că nu e prea sănătos ce face, că e un abuz asupra propriei persoane, dar era atît de învățată cu abuzurile încît aproape că nu se putea abține. Uneori se gîndea că singurele relații care i se potrivesc sunt alea în care celălalt se poartă măcar ușor nasol.
Cu păunașul biților a fost o experiență asumată, cap-coadă. A știut continuu unde se situează. A încercat neîntrerupt să vadă, oare cît se poate lăsa enervată de un singur om? Cît rezistă pînă îi rupe capul și i-l așază trofeu la panoplia cu capete rupte?
Era programator, cu studii la Iașington, zonă din care i se trăgeau și rădăcinile. Deh, chemarea sîngelui, ca în Miorița, numai că limbajul nu era intraductibil în alte limbi, ca cuvîntul dor. Era java. Sau php.
Pe acest ciobănaș al softurilor l-a cunoscut la masa unui evreu, care zicea bancuri anticreștine cu Iisus. S-au luptat o vreme în dogme – curvă, curvă, dar creștină – doi cîte doi. Un an mai tîrziu, între două atacuri de panică, l-a vîrît pe haiducul internetului între cearșafuri.
Primele două luni, monstrul a stat ascuns. Păunaș a dus-o în grupul de prieteni, niște băieți cărora le cam curgea din gură și pe care îi domina lejer. Prieteni care îi urmăreau reacțiile și cînd vedeau un film împreună, să știe cînd să rîdă. Gigel ăsta al ei era cam urîțel. Nasul mare, dar și corespondentul mare, nu o deranja. Era și mai mic decît ea, cu vreo 5 ani, căci decisese să se combine invers proporțional, să păstreze media de vîrstă mică. Erau frumoasa și bestia cînd ieșeau împreună, fapt remarcat și de unul dintre nerozii din gașca lui: băi, Gigel, zici că suntem într-un film din ăla, în care unul oarecare o plătește pe una foarte bună să o ardă cu el, să îi crească cota. A rîs muiuț, dar nu era rîsul lui.
Acest tînăr lup java avea un set de principii foarte clare după care se ghida în viață. Mărimea ce îl mai salva și faptul că stătea bine cu respirația, dar tot nu reușeau să compenseze faptul că era unul care: nu plătea NICIODATĂ sucul/berea/apa plată unei femei, nici cînd o invita el în oraș, pe motiv că ce plm, să își plătească singură; era convins că toate femeile sunt pizde și proaste și merită tratate cu dispreț; nu își anula niciodată planurile, oricît de argumentate ar fi fost motivele să o facă, pentru că doar pizdele se răzgîndesc; era crud și rău și vîna defectele tuturor ca să rîdă de ele; se enerva în maximum 10 secunde și devenea incontrolabil, iar motivele pentru care se enerva erau nenumărate; nu suporta să stea în liniște și obliga pe toți ceilalți să stea în zgomot; avea întotdeauna dreptate și absolut toți ceilalți erau niște proști.
După o vară de sex superb și atît, Păunaș a părăsit-o pentru că și-a permis să îl sancționeze pentru o purtare grosolană. S-a combinat foarte repede cu o domnișoară, cu care ea s-a împrietenit și care l-a părăsit, după ce mai întîi l-a înșelat, treabă pe care masculul alpha între miei nu o suporta. L-a recuperat și resuscitat un an mai tîrziu, după cel mai mare eșec în dragoste din viața ei, fiindcă reușea să o enerveze atît de tare că mai uita de ăla și de cît de nefericită era, de fapt.
Dacă ar fi fost după capul lui, ar fi purtat-o prin lume îmbrăcată în hijab. Dimineața o inspecta atent cu ce se îmbracă, să nu se uite bărbații după ea. Păi bine, principiel, îmbracă-mă în straie de călugăriță și tot o să se uite, îi spunea, rîzînd. Nu umbla despuiată, dar pentru el orice fustă care nu acoperea și gleznele și orice bluză care nu se încheia la epiglotă erau motiv de scandal, că unde umblă așa prin lume. Îl ignora sau se certau, că era iute săritoare la beregată.
De cîte ori ieșeau împreună, se lăsa cu dat afară. Considera că, dacă oamenii din jur stau cu gura căscată și o ascultă, face pe deșteapta și atunci încerca să o calce pe cap, de față cu prietenii lui, obedienții. Să le arate el lor că nu îl face pe el una ca ea. Știi cum e să fie unul extrem de atent la tine? Dar în sensul celălalt, să te vîneze? Sărea ca ghepardul. O umplea de rahat de față cu prietenii lui, le traducea, pasămite, ce vrea ea să zică. După un weekend în care a făcut asta continuu, a aruncat după el în parcare cu lada frigorifică plină cu bere.
Avea pretenția, la ea în casă, să nu doarmă vara cu geamul deschis, că pe el îl trage curentul. Să nu stea în liniște, că el nu suportă. Să lase capacul la budă, că se enervează.
Ultimele scene. El se uită în laptopul ei și vede o poză a amorului ei nebun printre documente. Că cine e ăla, că uite e o poză descărcată din mai-lul ei cu trei zile în urmă la ora 14 și 20 de minute și 13 secunde. Băi, haiducul laptopurilor, pînă aici, zice ea. Că el pleacă, dacă nu îi spune. Și începe să își adune demonstrativ chiloții și tricourile și șpreiurile. Iar ea, în loc să se așeze în genunchi să o ierte, îi mai aduce cîte un obiect vestimentar, ia mă, să nu îți uiți șoseta la mine! Că am închis la Păunașărie, gata!
Nu l-a mai văzut niciodată de atunci, nici întîmplător. A mai sunat-o să îi explice că el crede că de fapt e cam curvă și ce bine că a scăpat de ea. Și că are un filmuleț pe telefon, făcut pe șestache cînd se babardeau și poate îl trimite pe mail-ul companiei.