La televizor, un celebru tenismen se recăsătorește. Mie îmi circulă un fior rece pe șira spinării, ca de fiecare dată când îl văd. Aveam 19 ani. Colegii de la Școala Waldorf, unde suplineam orele de engleză, au zis să ieșim și noi undeva împreună, într-o discotecă, de pildă. Erau puține discoteci spălate, pe atunci. Vremuri tulburi, cu valutiști și găști de cartier, violuri pe stradă. Șeful Poliției, beat mort, dădea peste două fete venind de la un chef și părinții tinerelor îi mulțumeau că le-a dus la spital, miliardarul Tartagă omora pe trotuar doi bătrâni care mergeau la biserică, beat la volan și cu jeepul plin de prostituate. Un an și ceva mai încolo, pe străzile Brașovului avea loc o scenă incredibilă, care oprea răsuflarea orașului vreme de două zile: războiul bandelor, noaptea ciomegelor lungi, când interlopii se vor bate pe străzi cu săbii ninja și bâte de baseball.
Am ales discoteca Sportul, în Poiană. Eram vreo 8-9 oameni, dansam, râdeam între noi, fără să ne pese de lumea din jur. În boxe urla rave, noi dansam. Nu observaserăm că locul era populat cu celebrități. La un moment dat am decis să plecăm. Am luat-o în față, să ies mai repede la aer curat. Pe holul de la Sportul, doi bodyguarzi pătrați s-au apropiat de mine. Mi s-au tăiat genunchii. Unul mi-a spus că celebrul tenismen m-a văzut în discotecă și ar vrea să mă cunoască mai îndeaproape, e afară în mașină pe alee, mă conduc ei la el. Am tras aer adânc în piept. Am răspuns politicos că eu nu vreau să îl cunosc pe domnul tenismen și am dat să trec mai departe. Cei doi malaci m-au reținut. Poate nu am înțeles cine e domnul tenismen și că nu e pe vrute, oferta e pur și simplu de nerefuzat. Am început să tremur, în vreme ce bodyguarzii mă luaseră practic pe sus și mă duceau ofrandă celebrității care aștepta pe bancheta din spate a unei mașini negre, cu șofer și cu motorul mergând, pe alee, la intrarea în Sportul. Eram aproape de ușa de la ieșire când i-am văzut pe colegii mei ieșind. I-am strigat, ei au alergat spre mine, bodyguarzii mi-au dat drumul, s-au urcat în mașină și duși au fost cu tot cu celebrul tenismen.
Am avut noroc. Mă gândesc că nu sunt singura fată, însă, pe care a vrut să o „cunoască mai bine” domnul tenismen. Sau poate sunt singura care a îndrăznit să decline o asemenea ofertă de nerefuzat.
C-așa-i în tenis.
De atunci am rămas cu un set de transpirații reci și o silă amestecată cu revoltă surdă, care mă trec ori de câte ori îl văd la televizor.