nu vreau nimic de la oameni. m-am prea obișnuit să dau fără să cer. dacă mă întrebi ce vrei de la mine? nu o să știu ce să îți răspund. întrebarea mă uimește. nu vreau nimic. vreau să mă lași să îți dăruiesc eu. să mă lași să te iert. să te ajut, dacă pot.
nu vreau parfumuri scumpe de ziua mea. întotdeauna mi le-am cumpărat singură. nu vreau să mergem la mall să îmi iei haine frumoase. bijuterii și încălțări de designer. aș simți că pe mine mă cumperi și eu nu sunt de vînzare.
nu vreau să îmi dai mie timpul tău. îți dau eu din al meu, dar numai cît îți trebuie, nu mai mult. nu vreau să îți căpușez existența și nici să mă mut cu periuța de dinți în viața ta. nu vreau să îmi crești copiii și să le cumperi tampoane și mărgele. nu vreau să îmi aduci salariul acasă și nici să îmi explici ce faci cu banii tăi. nu vreau să renunți la ieșirile cu băieții sau la fotbal ca să stai cu mine. nu o să vin peste tine în crîșme ca să te chem acasă.
bine, vreau să mă iubești. și să fii un pic de tot jigodie, un pic de tot băiat rău, nu mult, cît să simt că te joci cu mine, cît să simt că nu ești preș. detest preșurile, trebuie continuu scuturate și cine vrea să scuture două preșuri, unul de la intrare și altul dinăuntru, mai ales cînd e obsedat de curățenie, ca mine? devine epuizant.
bine, vreau să nu mă minți. să nu mă respingi. să nu trîntești uși numai ca să le deschizi înapoi. să nu simți nevoia să mă ții în lesă, să mă controlezi, să mă deții. fiindcă, în realitate, nimeni nu deține pe nimeni, însă unii mimează că aparțin iar eu nu fac parte dintre ei, eu sunt sălbatic liberă. nu-mi cere nimic și îți voi da aproape tot, dar fiindcă așa vreau eu, fiindcă e alegerea mea, nu pentru că insiști și bați nervos din picior.
așa că nu mă întreba ce vreau de la tine. nu vreau nimic de la nimeni, în general. sunt o pi#dă șmecheră și îmi iau singură ce am nevoie. sunt o pi#dă independentă. una care știe ce vrea și ce poate.
și mai ales ce nu.