ideea de sms cuvântează? și dacă da, cu ce vorbe?
uneori sunt proastă. da’ nu oricum. ci proastă ca noaptea. simt așa vorbele pe buricele degetelor, mă mănâncă și totuși când le tastez ceea ce iese nu exprimă ceea ce vreau. eu numesc asta prostie.
altădată sunt doar redundantă. la dracu, cuvintele sunt aceleași pentru același gen de trăire. iar dacă trăirea e specială, ai belit-o, tre să te documentezi o săptămână ca să găsești fix vorba care să surprindă nuanța, asta dacă ai noroc. fiindcă mie îmi pasă de vorbe. și de nuanțe.
de mult mai puține ori reușesc. atunci sunt fericită.
m-am gândit să brevetez ideea de mesaj gol. mesajul de umplut cu orice vrei tu, iubitul meu /iubita mea. cu orice știi tu că aș putea simți eu. când sună telefonul a mesaj, deschizi si îți apare: nimic de afișat. cum sună: nimic de afișat. mai inteligent decât orice semn, orice foc pe deal, orice vorbă pe care au mai spus-o milioane înaintea ta. nimic de afișat. nimic care să poată încăpea în vorbele din masa vocabularului, adică. ceva atât de intens încât nu poate fi exprimat în cele 140 de caractere ale unui short message. ceva ce numai noi doi știm.