Iași, 31 mai 2015
Orașul ăsta are o vibrație pe care nu am perceput-o înainte. M-am scufundat în el ca într-o apă caldă, parfumată. Mi-am dat timp, așa cum uitasem să fac de prea multă vreme.
Mi-am pierdut amețeala pe străzile lui vechi. Am cunoscut sau reîntîlnit oameni numai buni de prins în oamenarul meu. Nu, nu erau înfloriți teii. Am rîs și le-am spus că și-au bătut joc, cît era să fi dat și ei în floare într-o după amiază aurie?
Trebuie că am șoptit de nenumărate ori: sunt fericită. Sub nucul umbros din curtea pensiunii unde ne-am băut cafeaua. Între trandafirii din Grădina botanică, în vreme ce Ana și Ofelia făceau fotografii. Pe terasa Ofeliei cea bună și blîndă și inimoasă. În Copou, în timp ce mergeam dansînd, lipiți unul de celălalt. Fericită.
Nu văzusem nimic din Iași înainte. Nu simțisem nimic. Am intrat, cu smerenie, în bojdeuca lui Creangă, cu pielea găinii. M-am gîndit fără încetare la destin. La destinele lui și a lui Eminescu. La greul din timpul vieții și faima de după moarte. Nu întîmplător, în aceeași seară, am prins finalul din Amadeus, la care se uita Ofelia.
Luni, în ultima seară, aluncam pe străzi negrăbiți cînd cerul s-a umplut deodată de artificii. Ne-am apropiat curioși pe strada de unde primarul a tăiat teii ca să pună salcîmi japonezi. Era plină de oameni care veneau de la concertul care avusese loc mai devreme, iar noi mergeam cumva invers decît toată lumea, ținîndu-ne de mînă, în timp ce cerul pocnea de culori și lumini care se revărsau asupra noastră. În spate, impasibilă, privea o lună borțoasă, cu siguranța celei care știe că spectacolul care o pune în umbră e trecător, în timp ce ea e eternă. Și era ceva suprarealist în tot tabloul ăla, noi pășind pe sub artificii pe muzica din Game of Thrones și toți oamenii curgînd în direcția opusă. Ți-am spus, arătîndu-ți cerul intens, eclatant: uite așa e la mine în cap cînd ne iubim și mi-am lăsat capul pe tine și am stat acolo cu ochii țintiți la jocul din înalt și în cap auzeam doar vocea lui Joel din Eternal sunshine of the spotless mind. I could die right now, Clem. I’m just… happy. I’ve never felt that before. I’m just exactly where I want to be.
Și nu am plîns. Am repetat doar, încet. I’m just exactly where I want to be.
Dar aici nu va fi nimic de șters. Păstrăm șanțurile astea din creier. Împachetați, rămîne.
Și noaptea de Sînziene-i aproape.
