conduc spre casă. pe locul din dreapta stă o orhidee în ghiveci. nu i-am pus centura. iar mașina bipăie, bip-bip.
e o orhidee frumoasă și cuminte, cu flori pe tijă perfect deschise, delicate și mov.
am cumpărat-o cu ultimii bani. las’ că nu o să murim de foame. ne-a fost și mai rău.
în zilele cînd mai mult plîng decît zîmbesc îmi cumpăr cîte o floare-n ghiveci.
în zilele cînd mi-e dor îmi cumpăr un buchet.
în zilele cînd doare insuportabil îmi iau cactuși.
în cele în care rîd toată ziua, primesc flori de colț.
în casa mea, florile nu mai au loc. se sufocă. toate pervazurile sunt pline. și oh, am așa de multe pervazuri.
și terasa e plină. iar terasa mea e foarte mare.
și toate vazele sunt pline ochi.
de margarete și albăstrele, de anemone și nu-mă-uita. de ghivece cu mușcate și levănțică.
pe pervazul dinspre pădure, numai cactuși.
între ele, o singură floare de colț.
nu le ud cu apă, doar plîng peste ele. cîte o lacrimă în fiecare ghiveci. lacrimile mele sunt uriașe, mai multe le-ar putea îneca.
în zilele în care mai mult zîmbesc decît plîng îmi cumpăr soare. au ieftin la chioșcul de pe strada mea. nu e întotdeauna proaspăt, de luna asta, dar eu îl cumpăr oricum. nu iau mult. cîteva raze și-un sfert. cel de mai îmi place cel mai mult. îl au la reduceri.
pentru flori îl cumpăr. nu pot trăi doar cu apă din ochi.