Fă, e nasol să fii celebră, a zis o amică prăbușită de rîs. Îi povesteam că nu mai rezist atacurilor amoroase ale diverșilor e-donjuani care au senzația că dacă ai blog, scrii cărți și ești persoană publică – tu și veceurile ecologice, (amice ) – ai ușa larg deschisă la cuceriri. Pe deasupra ești și femeie singură și ai dat dovadă de suficient bun simț și destulă politețe cît să nu o arzi superior și să interacționezi cu cei care te citesc. Așa că toate condițiile sunt îndeplinite pentru ca el, e-donjuanul, să dea buzna peste tine, dîndu-ți cu ușa virtuală peste bot.
Am identificat cîteva tipologii în care se încadrează acești domni.
- Sunt cei care habar nu au cine ești și ce faci, dar le place poza ta de profil. De obicei sunt semianalfabeți, genul care scrie cf frumy? Block direct, cu riscul să se supere Zucky și să îți scadă reach-ul.
- Sunt tipii care au citit trei texte de pe blogul tău sau de pe alt site unde publici, pe alea mai simple și controversate, de obicei pamflete pe care nu le înțeleg fiindcă le lipsește simțul umorului, autoironia sau ironia în genere, și dau peste tine să îți expună punctul lor de vedere, diferit de al tău, în speranța că tu vrei să îți aperi textul și opinia și vor ajunge să te pună la punct și într-un final să te năucească și îngenuncheze. Dacă văd că nu au succes, și niciodată nu au, îți spun că mă-ta-i curvă, tu la fel, pozele îți sunt fotoșopate și sigur ai păr între sîni. Și de aia ești singură, nici dracu nu o să te ia vreodată, tocmai ai virat zgomotos pe lîngă singura ta șansă să te cuplezi și acuplezi.
- Tipii cu retard avansat, care îți scriu zilnic sau săptămînal: bună. Atît: bună. Și care, deși nu au primit niciun răspuns, niciodată, continuă să îți scrie „bună” vreme îndelungată. Eu consider că au o gravă întîrziere mintală, deci nu mă pot supăra pe ei. Omul nu are capacitatea fizică să înțeleagă că dacă nu ai răspuns prima și a douăzecea oară nu vei răspunde nici a cincizecea. Nu o are și pace.
- Tipii cu retard ușor, care îți scriu cu un ton atît de familiar de parcă în generală v-ați apucat de fumat împreună. Te întreabă din prima chestii personale și deși tu răspunzi deloc sau monosilabic politicos, continuă să facă asta zilnic, pînă găsesc o victimă mai interesată. Tot ei sunt genul care trimite emoticoane din alea animate, cu iepurași care fac diverse chestii. Nici ei nu au capacitatea intelectuală să înțeleagă că bat la porți încuiate. Sau se află într-o formă acută de negare.
- Sophomaniacii: tipii complet idioți și căzuți în sineșul lor interior, care au senzația că sunt atît de mișto, inteligenți și unici că vei da pe spate de la primul salut și care îți stîrnesc hohote de rîs necontrolate. Sunt spectacol: pedanți, cabotini și se străduiesc să își condimenteze discursul cu neologisme, convinși că ai orgasm cînd dai cu ochii peste un cuvînt format din mai mult de doișpe litere. Ei sunt preciși că sunt singurii care au avut mărinimia, altruismul să îți fi acordat un minut din timpul lor prețios, că altfel zăceai nebăgată în seamă secole de-a rîndul. Și ei reacționează prost la dezinteresul tău vădit și ironic, dar măcar te insultă în alt registru, mai înalt: mă-ta nu mai e curvă ci prostituată, scrisul tău e submediocru. Iar cititorii tăi, maneliști toți. Doar pozele rămîn fotoșopate.
- Tipii care se folosesc de diverse pretexte pentru a-ți ajunge în proximitatea fizică, mîrlănește, doar-doar vei observa că se îmbracă de la Gucci și conduc Mercedes Benz sau sunt sportivi de mare anvergură și te-ar putea duce la schi în Alpi. Și care nu pricep, deoarece îi strivește gravitația propriilor orizonturi strîmte, că volanul unei mașini de lux nu îi califică nicidecum și că le vezi lipsa lecturii de cum deschid gura, la fel cum ai fi observat lipsa dinților. Și că tu ești o femeie vag mai complicată de atît, lucru pe care l-ar fi intuit dacă își băteau capul să se documenteze puțin înainte, și nu pe un blog de divă aciuată la Monaco, să spunem.
Și acum înmulțiți fiecare categorie cu minimum doi pe zi ca să aveți o idee neclară despre ceea ce am eu de îndurat zilnic. Iar la asta adăugați mesajele de bun-simț, ale oamenilor care au mintea la locul ei în cap și cu care continuu să interacționez, pînă m-or mai ține balamalele. Iar dacă vi se pare că nu reacționez prompt, să știți că e din cauză că mă lupt cu băieții ăștia de mai sus, care curg de parcă ar ploua torențial cu tîmpiți, vorba (distorsionată) a cîntecului. Și nici eu nu mai am o vîrstă fragedă, stau rău cu nervii și răbdarea. Ah, și pentru că muncesc, scriu, exist și eu, în limita stocului.
Later edit:
Efecte perverse. Enervată, sastisită de cei care dau buzna peste mine pe Facebook, am scris asta, sperînd că vor înțelege că nu sunt bineveniți. Rezultatul este că mi-au inundat inboxul la dublu. Am primit și două mesaje foarte haioase. Unul de la un tip care mi-a zis că el acum nu mai știe cine e. Al doilea, îl redau integral, încă rîd.
„Citeam si ma gandeam : oare cum o fi sa fii asa destept ca tipa asta.Acum ma uitam pe pozele tale si vad ca esti si draguta Si mai ai si zambetul asta frumos Bine ca le ai luat pe toate…Cum naiba sa mai agatam tipe ca tine …Uite de asta cred eu ca a scazut natalitatea Voi prea frumoase si destepte si noi…. vai mama noastra!”