Adevărul e că am chef să dispar. M-am trezit de dimineață cu senzația asta acută, că aș vrea să dispar. Să șterg tot, blog, cont de facebook, mail, tot, tot. O cunosc foarte bine. Am mai făcut asta. Am mai ucis vreo trei bloguri. Anonime, ce e drept, mult mai puțin citite, dar le-am ucis. Am dat cu un singur click delete. Și nu a mai rămas decît un URL gol, care spune: the authors have deleted their blog. Așa că nu pot garanta că în vreo dimineață nu veți găsi acest mesaj rînjindu-și fasolea. Fiindcă am chef să dispar.
Și să scriu doar pentru cărți. Pe care le veți citi sau nu, după chef. Sau să scriu doar pentru mine.
Sunt obosită. Și încep să nu îmi mai aparțin.
Port în mine tăceri ample și nu am ce face cu ele. Mi-e teamă că vor putrezi.
Dar asta e doar o zi cu ploaie, care urmează unei alte zile cu ploaie și care va fi urmată de încă o zi cu ploaie.
Am auzit că, totuși, ar fi vară în Siam.