Întrerupem discursul liric al pizdei nesigure sau, dimpotrivă, discursul nesigur al pizdei lirice cu un anunţ umanitar. Haide dragă, că e Crăciunul, trebuie să fim generoşi. Nu, nu am nicio boală incurabilă, sunt sănătoasă beton. Nu vă cer nici bani ca să stau acasă şi să scriu, deşi n-ar strica. De fapt, nu e deloc despre bani, aşa că lasaţi cardurile jos, nu v-am zis că banii nu mă impresionează?
Cum sunt o femeie complet imprevizibilă şi nebună, m-am gândit să testez fidelitatea şi abnegaţia fanilor. Acum, vorba lui Quentin, sper că v-am captat atenţia.
Ieri dimineaţă, în uşa liftului, parfumată şi superbă, m-a izbit. Păi eu sunt femeie să rânească atît? Că şi Cenuşăreasa a cenuşărit ce a cenuşărit, după care a păţit prinţ şi nu a mai cenuşărit niciodată, ba chiar a făcut terapie ca să uite că a ales bobi din cenuşă în copilărie. Acum, eu personal nu cred în prinţi şi nu dau doi bani pe ei. Sunt toţi nişte ştorfi, nişte tîrfi, nişte paraşuţi, baragladini, cordeluţi şi nişte rapanduli. Nişte praştii şi haimanale.(nu, invectivele astea nu sunt defective de masculin!) Eu am observat de mică: al naibii Făt Frumos era unul singur, numai ele se succedau, tîc, tîc, ca stîlpii pe marginea drumului. Cât dormea Rapunzel, ăsta îşi lua limba în gură cu Cosînzeana, apoi alerga uşor să nu o trezească pe Albăcazăpada, să facă un pic de amor cu Zâna Zorilor, iar cît dormea şi aia în leagăn, se ocupa de Cenuşăreasa şi tot aşa. (bine, trebuie să fim cinstiţi şi să spunem adevărul, că şi ele dormeau cam mult, avea şi el un pic de dreptate) Carevasăzică, eu prinţ nu am cum să păţesc şi în plus dorm puţin, deci nu am cum să mă scot în felul ăsta şi să mă trezesc peste noapte cu jeep la scară, gentuţă Prada şi menajeră. Ioi şi ce nevoie am de o menajeră! Vi-ta-lă! Vă întreb de la obraz: EU sunt femeie să rînească atît?
Cea mai fericită am fost acum cîţiva ani cînd, vreme de 6 luni, am fost o doamnă cu menajeri. Că erau doi, doamna venea cu soţul şi mă menajau împreună. Pfee şi ce bine mă menajau. M-am simţit cea mai menajată din viaţa mea de femeie obsedată de curăţenie. Nu mai făceam nimic. Tanti şi cu nenea veneau de două ori pe săptămînă, tanti făcea curat şi la o farmacie, deci era pe gustul meu absolut, un cusur nu i-am găsit. Plus că îmi şi călca tot, pînă şi ciorapii. Apoi nu am mai avut bani şi am reluat munca de jos, zilnică şi silnică.
Acum se apropie Crăciunul, îmi suflă în ceafă, mă tot uit peste umăr, vine, nu încetineşte. Şi eu nu am când să îmi fac curăţenie generală, vai, vai! Şi nici în mizerie nu pot trăi, că mor! Şi aşa ajungem unde vreau eu. Adică, la ajutorul umanitar. Dacă puneţi mînă de la mînă, fan de la fan, eu zic că fără prea mare efort curăţăm casa aia! Zău, nu vă sfiiţi! Îndesaţi-vă, oferta e limitată şi avantajoasă. Facem liste, dăm puţin, să ajungă la toată lumea. Care aveţi pile sau şpagă, plusaţi.
sau, dacă nu, putem face aşa. –click aici, ca să vezi cum.