Cînd erau mici și se termina școala, răsuflam adînc. Se termina cu țîrîitul telefonul la 6, dusul și adusul de la școală, balet, baschet, dansuri, înot și alte activități de puradei. Sunam mama din dotare, care învățătoare estem și timp liber are, umpleam portbagajul cu haine, jucării, cărți și copii și basculam totul la poartă la ai mei. Vacanța la țară se întrerupea în unele weekenduri și pe timpul concediului la mare, munte, tabere și altele asemenea. Tare bine era. Puse cap la cap, prindeam 40-50 de zile pe an de libertate și singurătate, să facă și mușchii mei lirici ce vrea. Cum ai mei stau la distanță de un sfert de oră de oraș, rezolvam problema cu dorul instant, atunci cînd ardea prea tare și nu mai suportam, eu sau godacii. Iar la mama făceau și lecții, se și jucau toată ziua în aer liber, îmi făceam socoteala că așa se cresc copiii sănătoși.
De cum au crescut, pas de le mai trimite undeva. La țară e booooring, mama, așa că sunt ani întregi de cînd nu mai mergem decît în vizite scurte. Anul ăsta, cînd a dat peste noi vacanța, m-am suprins gîndindu-mă cu nostalgie și invidie la anii în care aveam și eu parte de mici vacanțe de la jobul de mamă. Și cotrobăind în foldere, am dat peste un text scris prietenei mele cînd s-a îndrăgostit fie-mea a mare întîiași dată.
(discleimăr: apelativul fă este ironic, a se citi ca atare)
de trei zile sunt turbată că nu mă mai înțeleg cu fie-mea. fă, dar știi cum? turbată. m-am culcat plângând, cu calmante, am țipat, am discutat, am pedepsit, m-am înmuiat, am urlat iar, am confiscat telefoane, laptopuri și ipoduri, am tăiat internet, am discutat cu psihologul, am adormit iar plângând, am reluat discuțiile, teoriile.
apoi am înțeles. fulgerător: e îndrăgostită. de unul cuminte și timid cu ochi albaștri și sîsîit, din noua clasă. care îi cîntă la telefon la chitară smoke on the water. și m-am zbătut: că e prea devreme să fie îndrăgostită. că ce mă fac eu. aoleo, are numa 13 ani, și ăia neîmpliniți. m-am văicărit ca o babă din aia nebună. apoi, ieri, l-am văzut. cuminte și timid și deștept ca o fată mare. o sorbea din ochi.
și i-am studiat. asta a mea, rea ca focul, ăla leșinat de timid. îl sună și îi zice: auzi, vrei să fii cu mine? că tu nu cred că ai curaj să mă întrebi. ochi albaștri a murit, a înviat și a zis da. apoi, l-a invitat la noi. ăla a mai murit o dată, a înviat iar și a zis da. eu mă întrebam de unde atâta nerv pe ea. apoi m-a sunat mama lu’ ochi albaștri. că băiatul ei e leșinat după fie-mea. și că știe că se vor întîlni. și că i-a zis ginerică ce fată hotărâtă am. așa că azi le-am lăsat bani de pizza pe birou.
și cum mă frămîntam eu așa, m-a lovit. fă, mi-am amintit perfect. în culori și detalii din alea. și am murit eu și am înviat și am zis, păi cum să o ard așa? tocmai eu?
aveam exact vîrsta ei. doar că era mai. și o rochiță albă cu fundă și liniuțe mici roșii și albastre. el semăna perfect cu solistul din A-ha. fă, dar perfect. până și părul mare îi cădea la fel în ochi. îmi era un fel de văr, îndepărtat. și era nunta rudei ăsteia comune. ne-am alergat toată ziua, iar a doua zi ne-am ascuns într-un autobuz. și m-a sărutat. pentru prima oară în viața mea. cu limbă și fluturi și genunchi moi și tot tacâmul. am stat două ore pe o banchetă de autobuz și ne-am vîrît limbile unul în gura celuilalt cu furie aproape. aveam vârsta ei și mă îndrăgostisem iar ăla era cu limba până în rinichiul meu stîng iar acum sunt foc și pară. fă, cît de vacă sunt? că îmi vine să îmi trag două poate chiar trei perechi de palme, să îmi iasă din cap tâmpeniile.
și trei luni mai târziu m-am suit în tren și m-am dus la amorez, care era în clasa a zecea, iar eu în a șaptea. și mi-am luat fustă scurtă de jeans și ghete înalte de la shop. și am apărut în curtea liceului ăluia, într-un orășel la 30 de km distanță. și m-a dus la plimbare și apoi acasă la el și mi-a băgat iar limba-n rărunchi și apoi m-a împachetat și m-a trimis acasă. păi să facă fie-mea așa, eu mor.
și ascultam continuu A-ha și leșinam cînd mă gîndeam la limba ăluia printre măsele și epiglotă.
și îl sunam interurban de la telefonul cu fise de 3 lei și 5 lei și nu mă prea băga în seamă, că eram puștoaică și el era mare.
și într-a noua cînd mi-au crescut țîțele a apărut. și acu’ era el îndrăgostit de mine dar eu mă haladisem și degeaba îmi trăgea clopotele, vorba lu’ mam’mare, să îi fie de bine, după atâta suferință crudă și crying in the rain, parcă îmi mai trebuia?
acu cîțiva ani am dat peste el la ai mei. el în vizită, eu în vizită. tot ca vocalul din A-ha arăta. doar cu buze mai mari. s-a albit cînd m-a văzut. era însurat cu o donșoară cam durlie. între timp a divorțat de aia și și-a luat o filipineză. zice lumea că seamănă cu mine.
așa, că mă pierd în amintiri și plînsete în ploaie și uit de ce m-am apucat de mine. sunt o nesimțită și nu îmi înțeleg copilul. în seara asta îi pun A-ha și îi povestesc asta cu limba. ca să fie clar. și îi zic și lu’ ochi albaștri că se poate muta la noi, dacă vrea. gata fă, o să fiu bunică. nu are rost să o mai ard tinerică…