Ieri seară, aproape 1000 de brașoveni am ieșit în stradă, la o chemare care a fost dată de dimineață. Am fost mai mulți decît în toamnele trecute de proteste, dar totuși puțini. La București am văzut o mare de oameni. Cînd am început să mărșăluim, mi-a crescut inima cînd am văzut că ocupăm strada Republicii aproape în totalitate. Eram doar oameni tineri, sataniști și roacheri din ăștia, nu știu dacă am numărat cîțiva oameni peste 40 de ani. Eram multe fețe cunoscute, cei care ieșim de fiecare dată în stradă.
Azi ne vom strînge iar. Oameni buni, lăsați luările de poziție de pe internet și haideți afară din case. Nu ajută pe nimeni dacă dați share la un articol, însă fiecare om în plus pe stradă contează. Dacă vi s-a făcut frică pentru voi și copiii voștri, dacă v-a curs o lacrimă măcar cînd i-ați văzut pe tinerii ăi uciși de neglijență și corupție, haideți cu noi în stradă să băgăm și noi frica în ei.
De curînd am auzit un calcul al unui politician de la putere. Om tînăr, mai tînăr binișor decît mine. Calcula că noi, fraierii care ieșim în stradă, suntem un procent neglijabil față de cei care rămîn să fie manipulați în fața televizoarelor și cu daruri în campaniile electorale. Noi suntem cîteva zeci de mii în toată țara, ei sunt milioane. Am simțit atîta scîrbă și revoltă, așa cum simt de cîteva zile încoace pe tot ce înseamnă politic sau față bisericească în țara asta. Ieșiți din case ca să vă puteți uita în ochii copiilor voștri împăcați! Indolența noastră, lipsa noastră de reacție, lipsa sancționării prin atitudine civică au condus la mlaștina asta coruptă în care e scufundată România acum. Ieșiți dracului din case, pînă nu se prăbușesc pe voi pentru că nimănui nu îi pasă de voi! Iar voi, majoritatea ăstora de ați trăit în comunism, ăștia de aveți copii de vîrsta mea acum, nu ați pecit-o destul? Nu vă e rușine, nu simțiți că ați putea face, în sfîrșit ceva, pentru copiii voștri, înainte să muriți degeaba fiindcă ați trăit, oricum, degeaba?
IEȘIȚI NAIBII ÎN STRADĂ!
Ne vedem la 18, la Prefectură.
Ziua în care ne resemnăm e ziua în care murim.
