Parcă ești un titirez, mi-a zis Nekta în timpul interviului de la radio, de dimineață și am în cap imaginea unui titirez din cele cu care mă jucam cînd eram mică și îmi dau seama că are dreptate. Am fost la Galați, apoi la București, m-am întors la Brașov. Cu mașina. Foarte scump drum – am luat amenzi de peste 1000 de lei. Fiindcă nu există excepții de la lege pentru poeți cu capul în nori nimbus. Iar eu am plecat de acasă și cu ITP-ul și cu asigurarea expirate de cîteva zile. Fiindcă mie nu îmi stă mintea la așa ceva. Consider că ar trebui să existe cineva care să se ocupe special cu chestiile astea în viața mea. E drept că m-au oprit pentru viteză și așa au descoperit că sunt o ilegalistă sadea. Asigurarea mi-am făcut-o imediat, m-a lăsat primul polițist, om bun, să plec mai departe, dar la al doilea filtru nu am mai scăpat. Sunt foarte supărată pe mine și pe felul distras în care o ard pe planetă. Muncesc al dracu’ de mult pentru banii ăia.
Mi-a mai trecut supărarea cînd am văzut că la Galați venise primăvara: iarba înverzise, pe malul Dunării în sălcii dăduse frunza, căruțele ieșiseră la plimbare. Uite o glumă pe care unii n-au gustat-o. Și totuși. Locul în care s-a întîmplat totul era minunat, camera de hotel avea o priveliște superbă, înspre faleză, cu apa sclipind sub geam. Hait!, ce mișto e la Galați, mi-am zis. Și a fost. Lansarea, oamenii, vinul, poveștile, odihna din noaptea aia. Una dintre puținle nopți în care am dormit adînc, fără vise, fără întreruperi. Dimineață, buimacă, nu știam unde sunt. Apoi am văzut Dunărea curgîndu-mi sub geam.
Duminică seară am trecut prin emoții similare cu cele de la primele lansări, la Tramvaiul 26. Provincială cum sunt, încă mă intimidează foarte poeții și lumea literară din București. Se poate vedea și în acest video.
Apoi, luni dimineață, m-a invitat Nekta în emisiunea ei de la radio și a fost unul dintre cele mai faine și pline de surprize interviuri din viața mea. Era foarte pregătită ardeleanca mea, nimic bîjbîit, nimic la întîmplare. La un moment dat, după ce îmi ceruse nişte adjective despre mine, m-a pus să deschid un plic unde am găsit următoarele vorbe despre mine pe care a trebuit să le citesc cu voce tare. Şi să ghicesc cui aparţin. Şi nu am ghicit. Era bigudiul mic, căreia îi ceruse Nekta să mă descrie în cîteva vorbe. Şi m-am cam blocat, mi-am înghiţit un nod mic de plîns. Emisiunea poate fi ascultată aici.
Și drumul de întoarcere, atît de diferit de cel de la dus. Cu bucurie și cîntec și soare în parbriz. Cu regretul că ajung acasă, căci aș fi putut conduce la nesfîrșit așa. Fiindcă muzica și cîntatul din băierile inimii vindecă.
Și revelația că dau skip la toate piesele de dragoste fiindcă sunt foarte departe de orice formă de dragoste sau dor. Sunt goală. Seacă precum o cochilie uscată. Și foarte prudentă.
(Azi, după o coadă de o oră la ghişeu, tanti care mi-a încasat banii pe amenzi a belit ochii cînd a văzut suma şi a exclamat: vai, mama mea! Numa’ că era vai de doamna mama fie-mii, nu de a mă-sii. După aia m-am dus la farmacie şi am luat o cutie mare de magnebeşase, că aveam nevoie de întăritoare. Încă nu mi-am dat seama dacă sunt mai mult depresivă decît obosită sau invers)