Vineri am răspuns unui interviu cu întrebări foarte faine, foarte directe. Mi-a plăcut să o fac, iar interviul a fost citit pînă acum de un număr impresionant de oameni. Asta mi-a aminitit de ultimele lansări, cei care ați fost acolo știți cum a fost, care au durat mult peste timpul obișnuit al unei lansări datorită întrebărilor și răspunsurilor. La București, la librăria Bizantină, pentru că cei veniți acolo nu s-au putut exprima public, au formulat fiecare cîte o întrebare pe care mi-au pus-o cînd au venit să le dau autografe, astfel că toată povestea s-a întins mult, dar cu toții au așteptat cu răbdare să le vină rîndul. Erau întrebări pe care poate ar fi vrut să le audă și ceilalți, cu tot cu răspunsuri. La Cluj și Galați le-am povestit despre întîmplarea asta, iar oamenii au prins curaj să întrebe și s-a format un dialog tare cald și onest între noi.
Și după interviul de vineri, unde am răspuns la întrebări precum: în ce ipostază mă aflu în romanul pe care îl scriu, care e profilul bărbatului care m-ar face să mă recăsătoresc etc. (interviul poate fi citit aici, cu click), m-am gîndit să vă propun un joc. Să îmi puneți întrebările pe care mi le-ați pune dacă ne-am afla față în față aici, în comentarii. Iar eu le voi alege pe cele mai ofertante și le voi răspunde pe blog, pe larg, cu povești incluse. Desigur, cele care depășesc decența, bunul-simț, nu intră în discuție și vor fi șterse, pentru o igienă a acestui loc pe care eu îl respect.
În felul acesta îmi va fi mai ușor și să fiu aproape de voi în această lună în care voi fi pe drumuri și nu voi mai putea scrie ca pînă acum.
Curaj. Aștept întrebările voastre.