Nu-s bine. Am fost și mai rău. E a șasea zi de spitalizare.
Am mîncat ceva la un restaurant în mare vogă din Brașov, pe numele-i ispirat Gaura Dulce. De fapt, el a mîncat, el și-a comandat, eu doar am gustat, de poftă. După atîția ani în care nu am mîncat carne, mi-a fost poftă de coaste de porc cu germeni. Ironic, nu?
Asta duminică. A fost singura masă din ziua aia, eram cu prietenii și musafirii de prin țară. Ne-a fost rău. Lui mai tare, că mîncase mai mult. Toată noaptea a vomat și alte alea. Norocul lui, zic medicii, a expulzat ce era rău. Mie mi-a fost moderat, nu am vomat. Bucățelele cu germeni au stat și au dospit încă o zi. Cînd au implodat, m-au ras de pe picioare. El a fost slăbit și i-a fost rău, dar mai funcțional, vreme de trei zile. Pe mine m-a dărîmat.
După 12 ore de vomă și diaree, mi-am dat seama că e grav cînd nu am mai putut sta în picioare. Venise curierul, aveam de expediat niște cărți pentru un cititor și nu am putut sta la masă să completeze formularul. O oră mai tîrziu am chemat ambulanța. Cînd am ajuns la urgențe, doctorul își făcea cruci cît de rău arăt. Era convins că stau de mult bolnavă acasă, de mi s-a deteriorat atît starea generală. M-au internat, perfuzii, antibiotic pe venă, analize, iar perfuzii. A doua zi după internare am făcut o criză – sepsă îi zic ei, cică, cu frison buză cu convulsia, am zis că acolo mi s-a înfundat.
Moș Nicolae m-a prins în spital, deh. Adică nu a fost nevoie să mă alerge, am stat pe pat, leșînată, cumințică.
Acum sunt mai bine. Miercuri termin tratamentele intravenoase. Mă simt slabă și slăbită – nu e de mirare, nu am băgat vreme de 60-70 de ore nimic în gură, doar am dat afară. Între timp, un domn care trebuie că are ceva afiliații cu crîșma cu nume dulce a ținut să mă amenințe să nu fac public locul unde am mîncat, că nu am dovezi, pasămite și o să vezi ce pățesc. L-am întrebat dacă nu îi e rușine și a zis că nu. Tot între timp, vreo 7-8 oameni care au pățit același lucru, dar mai puțin grav decît mine, mi-au scris că tot acolo mîncaseră cînd li s-a întîmplat groaznicul. O fi coincidența dracului, ei cică au toate avizele la zi! Acum, bolnavă și amenințată, am zis totuși să nu tac din gură, tare nu aș vrea să mai ajungă nimeni în locul meu…