cîtă vreme păsările continuă să sfîșie pieptul cerului, totul e-n regulă, îmi spun
(asta e treaba lor de păsări)
iar cerul se lasă sfîșiat
(asta e treaba lui de cer)
în vale se rotește, maiestuos, un vultur
simt fluturarea aripilor de corb cînd taie văzduhul
privighetorile, mulțimea de bufnițe din pădure care străpung nopțile cu strigătele lor
mă trezesc, țipetele îmi sfredelesc pieptul și mie
iar ziua e atîta liniște și vulturul continuă să se înalțe pe un curent ascendent
așa e mereu, cînd mă simt sfîrtecată mă uit înspre cer, înspre păsări
învăț despre eleganța cu care poți sfîșia și te poți lăsa sfîșiat
căci cîtă vreme aerul e străpuns de păsări, totul e-n regulă, îmi spun.