sînt o femeie frivolă și vanitoasă. pun poze cu mine ca să vedeți voi ce superbă sînt, la vîrsta mea, după doi copii. să leșinați de uimire și admirație, uite, bă, ce bine arată asta, in-cre-di-bil.
sînt o femeie vanitoasă. îmi place de mor să văd moaca celor cărora le spun ce vîrsta am eu și ce vîrstă au fetele mele. mă gîdilă maxim cînd îmi spune lumea că părem surori. sînt o femeie vanitoasă și narcisistă, mama ar fi trebuit să mă numească Narcisa. tot urît m-ar fi chemat, dar măcar ar fi fost conceptual corect. îmi plac oglinzile, uitați-mă într-o cameră cu oglinzi și nu o să mă satur să mă sorb din priviri. mi-aș lua limbă în gură de mișto ce sînt. sînt așa de futabilă că mi-e teamă că o să ajung pe rețetele medicilor ca prescripție pentru disfuncțiile erectile. sînt foarte mișto.
eu pun poze cu mine, voi vă uitați și vă minunați și vă gîndiți: oaica, ce mișto e aia. vă păcălesc să credeți că sînt aproape perfectă. mă simt bine cînd voi credeți că eu sînt aproape perfectă. nu aș recunoaște nici picată cu ceară că eu pun poze pentru că sînt o pi#dă nesigură și am nevoie de confirmări.
eu sînt rățușca cea urîtă. mama și tata au zis: soră-ta e frumoasă și tu ești deșteaptă. i-am crezut. firește că i-am crezut, ei sunt părinții și ei te învață ce e bine. așa. deci ea e aia frumoasă, iar eu sînt aia deșteaptă că am zece pe linie și toată ziua sînt cu cartea în mînă. apoi tata a zis că lectura multă prostește. și că sînt proastă. și bună de nimic. și mi-a mai tras una, să-mi intre bine în cap. peste cap mi-a dat, că acolo tre să îmi intre. aha, carevasăzică nu sînt nici aia deșteaptă. deci nu sînt nici frumoasă, nici deșteaptă. doar bună de nimic. eu sunt rățușca cea urîtă și proastă și bună de nimic.
oricît m-aș uita în oglindă, tot rățușcă mă văd. au zis și mama, și tata – ea e frumoasă și eu deșteaptă. apoi tata a zis că sunt o proastă și bună de nimic. dar rățuștele urîte se transformă în lebede, tata. am citit eu. însă cărțile prostesc și mai mult, mi-ai spus deja. nu-i nimic, eu sunt deja tîmpită, nu are ce rău îmi mai face cititul. nu sînt doar toantă, ci și cam urîțică. am coșuri și sunt prea musculoasă, au zis și colegele de liceu rîzînd că arăt ca Madonna. nu mai port fustă scurtă, tata, nu mai port fustă deloc.
păi, dacă sînt rățușca urîtă și cam proastă, o să mă mulțumesc cu puțin. puțină iubire, foarte puțin respect. exact atît cît merită una ca mine. dar uite, tata, am crescut și mi s-au înnegrit penele! tata? lebedele negre sunt oile negre ale lebedelor albe? că altă explicație nu am. tata, există și alte lebede negre ca mine?
eu sînt lebăda cea neagră, fiindcă nu am fost destul de bună să devin una albă. soțul meu nu se mai uită la mine deși abia ne-am căsătorit. eu sînt lebăda cea neagră și soțul meu nu se culcă cu mine de doi ani. bine, de 725 de zile, dacă scoatem de la socoteală zilele în care m-a atins în 2 ani. sînt lebăda cu suflet de rățușcă urîtă și nu mă mir că soțul meu nu mă vrea.
eu sînt lebăda neagră cu suflet de rățușcă urîtă și sînt o vanitoasă și o frivolă. așa că eu pun poze cu mine, voi vă uitați și vă minunați și vă gîndiți: oaica, ce mișto e aia. vă păcălesc să credeți că sînt aproape perfectă. mă simt bine când voi credeți că eu sînt aproape perfectă. nu aș recunoaște nici picată cu ceară că eu pun poze pentru că sînt o pi#dă nesigură și am nevoie de confirmări. eu nu sînt deloc convinsă că sînt așa de mișto cum v-am făcut să credeți pe voi. și atunci pun și mai multe poze. eu sînt rățușca cea urâtă și încă nu m-am convins că am sfîrșit lebădă, fie și neagră. aștept să mă convingeți voi. hai, îndrăzniți. nu e așa că sînt fooooarte mișto?
Acest text face parte din volumul O să mă știi de undeva, apărut în 2014 la editura Herg Benet. În 2018 a ieșit a doua ediție, ilustrată, pe care o puteți găsi aici.