Și s-a lansat, creștinește, alive la Librăria Bizantină.
Au fost oameni mai emoționați ca mine. Asta mă încurcă, cel mai adesea. Nu știu cum să reacționez. Niciodată nu m-am simțit destul de importantă cît să emoționez pe cineva care nu mă cunoaște. Iar acolo erau mulți oameni emoționați.
Am stat și am ascultat ce au spus invitații mei cu smerenie. E o senzație stranie, pe care nu mi-o pot explica, e ca și cum ar vorbi despre altcineva, nu despre mine. Ajungeau vorbele lor pînă la mine: vîrful de lance al literaturii noi românești, peste 20 de ani, cînd lucrurile se vor așeza în literatura română, va exista un stil cu numele ei, stilul meu, adică, primim manuscrisuri de la oameni care vor să scrie sau încearcă să scrie ca ea, poate cel mai iubit scriitor contemporan. Iar eu asistam, cumva perplexă, întrebîndu-mă dacă despre mine vorbesc oamenii ăia și dacă da, ce fac despre asta, că eu nu mă simt deloc așa. Mă simt tot fata care scrie pentru sine, din sine. Și sper să rămîn așa.
Vă mulțumesc celor care ați fost acolo, cu mine. Mi-a plăcut mai ales cum fiecare cititor s-a așezat pe scaun lîngă mine și mi-a pus o întrebare și am stat așa de vorbă preț de cîteva minute cu fiecare și nimeni nu s-a supărat, deși se făcuse coadă mărișoară și a durat puțin. Fiecare dintre voi contați pentru mine, fiecare zîmbet, fiecare vorbă bună și toate energiile voastre.
Mulțumesc.
Mai multe foto, vedeți aici & aici.
Și la final, cîteva vorbe dintr-un interviu pe care l-am citit de curînd al lui Gheorghe Crăciun, un mare teoretician al literaturii române, un mare scriitor și un om pe care l-am cunoscut și admirat enorm.
„Personal, nu sînt deloc de acord cu opinia că scriitorii la modă ar trebui priviți cu suspiciune și reduși doar la forța de atracție a capitalului lor simbolic. Faptul că ei au intrat în atenția unui număr mare de cititori și încep să fie scăldați în lumina reflectoarelor e cît se poate de bine venit. Chiar ar fi de dorit să existe cît mai mulți altfel de scriitori privilegiați ale căror nume să fie pe buzele tuturor. Un lucru este cert: prezentul n-are cum să trișeze istoria literaturii, oricît de mult și-ar dori-o unii oficianți ai săi. Pînă la urmă, moda nu poate impune sau spori valoarea unui scriitor. Îi poate cel mult augmenta popularitatea.”