La noi în casă există un cult pentru curățenie. Firește, se trage de la nebunia din capul meu, dar cultul există, ni-l asumăm, la copii s-a luat microbul că așa se întîmplă, ce face muma fac și maimuțele mici. Așa se face că cele trei femei în toată firea de acum, din familie, se spală toată ziua, își spală hainele toată ziua, părul, papucii, papucii de casă și tot ce se poate spăla, toată ziua, desigur. Administratorul obișnuia să mă întrebe, ori de cîte ori plăteam apa, dacă am o piscină pe terasă că plătesc cea mai multă apă din condominiu, doamnă, e ceva în neregulă la dumneavoastră acolo, da domnule administrator, suntem nebune toate trei, internați-ne că ne spălăm prea des.
Acum, ăleia mici, aflîndu-se vărsător, i-a plăcut apa și joaca cu apa de cînd era un dop. Cum era liniște în casă, cum o găseai la baie cu robinetul deschis și mîinile în apă. Refuza să facă duș și avea nevoie de cada plină, înspumată neapărat, pentru a se îmbăia, unde stătea pînă se zbîrcea toată. De acolo a rămas și replica celebră în familie, cînd trăgeam de ea să iasă odată din apă, mama tu nu știi ce vor copiii, copiii vor doar să își trăiască viața! Acum nu mai face băi prelungite, însă își spală coama superbă, cu păr lins de parcă îl întinde cu placa, aproape zilnic, căci are aceeași fobie ca și mine și îmi povestește cum nu-știu-care vine cu părul unsuros, nespălat, bleaah, așa vrei să mă duc și eu la școală? Replicile astea le primesc cu osebire noaptea pe la 11 cînd, în loc să vîslească spre tărîmul viselor, ea se bălăcește în baie.
Datorită acestei apetențe pentru spălat în exces, gagiul fie-mii ăle mari a început să îi spună Săpuna. Ușor, apelativul s-a extins la toată familia. El a devenit, bineînțeles, Săpunul, aia mică, Săpuneta sau Săpuna cea mică, iar eu Mama Săpună. Cînd îi ameninț, ludic, le spun, să îți iei Săpunul și să plecați în Săpunia să faceți clăbuci acolo pînă la adînci bătrîneți! Iar ei îmi răspund rîzînd, tu nu vezi că ești nebună, suntem deja în Săpunia!
Eu aș fi pus rămășag că toate femeile se spală și se schimbă la fel de des, că nu suntem noi ăle mai obsedate, însă poveștile cosmeticienelor mele – și am schimbat cîteva, nu au fost puține, cosmeticiene, cît și povești – m-au oripilat și convins de contrariu. Le-am compătimit, greu trebuie să fie să ai de-a face cu zonele intime ale unor muieri nesimțite, care nu se spală nici cînd vin la tine să și le expună. De altfel, mi s-a mai întîmplat și mie să mă duc la baie după cîte vreuna și să mă izbească cîte un odor, gata-gata să leșin, sensibilă și nevricoasă cum sunt.
În patriotismul meu local deșănțat, aș fi spus că brașovenii mei sunt ăi mai civilizați români, dar statisticile pe care le primim de la institut la redacție, lunar, mă contrazic. Și brașovenilor mei le place mai tare băuturica decît săpunul și pasta de dinți, a naibii să fie ea de băuturică!
Un iubit mi-a spus odată că sunt cea mai curată femeie pe care a întîlnit-o și eu m-am mirat. Mi se pare o chestiune de bun-simț elementar să te speli, să fii tot timpul curată. Cum să te bagi în pat după o zi în care ai alergat, fără să faci duș? Cum să pleci dimineața la serviciu fără să mai faci o dată duș, că în cele zece ore de la ultimul duș ai transpirat, doar. Iar dușurile sunt adevărate desfătări pentru minte și trup. Stau cu ochii închiși sub apa fierbinte și mă relaxez, uneori astea sunt singurele momente de respiro și relaxare adevărate de-a lungul unei zile, cum să mă lipsesc de ele? Sau de mirosurile mele de lavandă pe care le conțin toate produsele din baie, de care sunt lejer obsedată, de ritualul exfolierii sau cremuirii, de ce să îmi refuz asemenea plăceri? Nimic nu se compară cu senzația de după duș, sunt dependentă de ea, iar săpunetele mele mă moștenesc. Și ce dacă numai noi trei consumăm apă cît pentru o piscină în fiecare lună? Ce să ne fi luat de banii ăia, parfum cu care să ne camuflăm mirosul de transpirație? Sau bluzițe cochete, sub care să duhnim de să trăsnească?
Mai are fie-mea aia mică o vorbă, un soi de înjurătură adaptată la cutumele familiale și care mie mi se pare complet delicioasă: să mă lingi la subraț! Pe care o asortează cu un rînjet malițios, mizerabila curățica mea mică!